luni, 30 ianuarie 2012

Fragmente "Nesuferitele zile de luni"-Arnon Grunberg

Postez acum cateva fragmente din cartea lui Arnon Grunberg-"Nesuferitele zile de luni", fragmente care mi-au placut si care mi-au trezit inspiratia. Revin maine cu recenzia cartii. Stati pe aproape:D

„M-am dus pe jos acasa. Ma gandeam la ce fete o sa faca toti la scoala, a doua zi. Rupsesem cateva pagini din catalog. Ca sa nu se mai observe ca lipsisem cateva zile la aproape toate orele.”

„Chiar n-aveam cum sa banuiesc ca o sa fie atat de surescitati, incat sa ma trimita la psihologul scolii. Pentru cateva pagini din catalog! Nu mai stiau ce sa se mai faca. In tot cazul, asa spuneau ei.  Atunci de ce nu se duceau ei la psihologul scolii daca nu mai stiau ce sa se mai faca? Nici psihologul scolii, nu stia ce sa se mai faca. N-a spus asta, dar se vedea pe fata lui. Si catalogul statea pe masa, de parca ar fi fost trei kile de heroina. Nu exagerez. Exact asa statea pe masa.”

„Tata facea glume cu falsele evreice. Era foarte miop. N-avea cum sa vada ca aveau niste fete de parca ar fi stat cativa ani in acid clorhidric. De ce nu s-or fi inscris la Armata Salvarii, macar acolo s-ar fi ales cu niste uniforme frumoase.
-Si ce vrei sa te faci cand ai sa fii mare? M-a intrebat una din ele.
Apoi cea cu parul lins a inceput iar sa vorbeasca despre cum stiu evreii prea bine ce-i suferinta. Dumnezeule, era insuportabil! Si nu se mai oprea. Cauta chintesenta suferintei, spunea ea. De ce nu-i stingea cineva niste tigari pe fata? Asa ar fi stiut pentru tot restul vietii ei ce-i suferinta si n-ar mai fi trebuit sa vorbeasca despre ea. Ma ofeream s-o fac eu pentru o suta de guldeni”

„Si totusi nu voia sa moara. In fiecare saptamana arata mai sprintena si mai tanara. Nu fusese niciodata casatorita.
Mama zicea:
-Vrea sa se marite cu moartea.
Iar eu ma gandeam ca are dreptate: cine vrea sa moara inseamna ca se razbuna pe viata.”

„Aveam tupeul sa-i fac pe batrani rablagiti, reuseam fara prea mare efort s-o fac pe doamna De Wilde sa raguseasca de la atata tipat si aveam tupeul sa bag spaima atat de rau in femeile batrane care isi plimbau cainii, incat cateva zile nu mai aveau curajul sa se arate prin Beatrixpark.”

„Inca un whisky cu gheata si o sa-mi povesteasca trecutul, o sa-mi povesteasca toata viata ei si eu n-o sa mai plec de aici. Asa erau genul asta de zdrente betive din Beethovenstraat. Si saptamana urmatoare o sa uite tot si o sa-mi spuna inca o data toata povestea.”

„N-am spus nimic cinic, am spus adevarul. Pacat numai ca deseori adevarul suna atat de cinic si din cauza asta e preferabil sa minti. Cel putin daca vrei sa pari afabil.”

 „Chelnerita a ramas pe loc.
-    Stii ce-ai comandat? A zis ea.
-    Nu, am zis.
-    Sputa de rosii.
-    Sputa de rosii?
Am inceput sa rad pe infundate, radeam mult de ma prapadeam. Era jenant, turistii cu aparatele lor mari de fotografiat, care li se sprijineau pe burta, s-au intors spre mine.
-    Atunci adu-mi o sputa de legume, am zis.
A inceput sa rada si ea. Din fericire. Mi-am adus aminte de ziua aia in care imi taiasem cu cutitul de fructe o piscatura de tantar de pe mana, pentru ca mama nu voia sa-mi imprumute bani si a trebuit s-o amenint ca ma tai in continuare.”

„- Esti la fel ca toti ceilalti.
I-am spus ca e bine ca si-a dat seama atat de repede, pentru ca e periculos sa ne facem iluzii unii despre altii si despre lume si ca e bine sa te descotorosesti de toate, pana-ti mai raman cateva fara de care crezi ca n-ai putea trai. Iar pe astea trebuie sa le pazesti asa cum isi pazeste o leoaica puiul, pentru ca asta ti-e singura comoara in viata.”

    „Nu prea asculta ce-i spuneam. Dupa dermatograful cu care-si conturase ochii se vedea ca statuse in fata oglinzii cu putin timp inainte.
-    Tu nu stii ce-i dragostea, a zis ea intr-un tarziu.
Asta mai auzisem de mai multe ori, din alte guri.
Si de asta i-am dat dreptate, dar am adaugat imediat ca eram inca tanar si ca as fi vrut sa-nvat de la ea.”

    „Stiam ca ceea ce faci nu are nici o importanta pentru nimeni, ba chiar nu-i pasa nimanui daca o sa crapi sau nu. Oamenii sunt la fel de usor de inlocuit ca pungile de plastic. Ei doar cred ca sunt foarte speciali si unici si ca odraslele lor sunt chiar mai speciale. Asa si trebuie sa crezi daca vrei sa mai traiesti. Atata vreme cat vrei chestia asta, trebuie sa-ti tii gura si sa nu zici nimic despre pungile de plastic.”

    „Pana la urma nici macar nu-ti lipsesc ceilalti, ci timpul pe care l-ai petrecut cu ei si din care n-au mai ramas decat cateva povesti. Daca nu le spui mai departe, nici povestile astea nu vor fi mai mult decat apa pe care-o lasa mama la fiert sambata toata ziua si din care seara nu mai era decat un abur cald si umed, care se amesteca mai tarziu cu mirosul de ceara proaspata.”  

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Citate memorabile...

Recomandarea saptamanii...Tears from the moon

Cred ca ati auzit melodia asta de nenumarate ori pe fundalul reclamei la Dorna, si eu la fel. Am dat un search pe youtube din curiozitate si am gasit-o in sfarsit, dupa multe cautari. Are un farmec aparte, mie personal cel mai mult imi place cand spune "I reach for you''.

joi, 26 ianuarie 2012

Impresii Paranormal-Kiersten White


  • Bestseller New York Times
  • Roman selecţionat de Publisher’s Weekly, pentru debut remarcabil în 2010
  • Selecţionat pentru Junior Library Guild
Cel mai original debut paranormal al anului. – LISA MCMANN
Paradoxal, deşi lucrează pentru Agenţia Internaţională de Securitate pentru Paranormali, Evie s-a considerat întotdeauna o fiinţă normală. Desigur, cea mai bună prietenă a ei este o sirenă, fostul ei iubit este silf, iar ea se îndrăgosteşte de un metamorf…
Numai că fiinţele paranormale încep să moară, iar visele lui Evie sunt bântuite de voci obsedante şi profeţii misterioase.
Curând, ea îşi dă seama că ar putea să existe o legătură între abilităţile ei şi valul brusc de crime…Cam mult pentru o fiinţă normală!

O călătorie într-un montagne russe, rapidă şi jucăuşă. Povestea asta a fost exact aşa cum speram – îndrăzneaţă, reconfortantă şi absolut înspăimântătoare. Oh, biiiiip! Îmi place la nebunie! – BECCA FITZPATRICK

Vreau neaparat sa le multumesc fetelor de pe blogul Love for books, Criss si Dee, pentru ca datorita lor am putut sa citesc aceasta carte frumoasa, am castigat-o la concursul Postarile de iarna.


Cand  am inceput sa citesc aceasta carte, nu stiam la ce sa ma astept. Unii au zis ca e foarte frumoasa, altii ca are prea multe fiinte supranaturale si nu mai intelegi nimic. Si titlul "Paranormal'' ma trimitea cu gandul la alte chestiuni paranormale, ca fantomele, de exemplu. Si mare mi-a fost surpriza cand am vazut cat de amarnic m-am inselat. Dar m-am deschis noutatii si am inceput sa citesc. 

Citind primul capitol, mi s-a parut ca autoarea si-a intrat mai greu in rol, capitolul fiind unul "de incalzire", insa asa se intampla la inceputul fiecarei carti. 
Evie este trimisa intr-un cimitir, avand misiunea de a captura un vampir pe nume Steve. Desi vampirului Evie nu-i pare deloc amenintatoare, ea parand doar o fata de 16 ani, vulnerabila si usor de speriat, dupa ce acesta afla ca ea face parte din AISP-Agentia Internationala de Securitate pentru Paranormali, el isi pierde din curajul avut si aproape ca se preda. Ea ii pune la picior un dispozitiv de urmarire, care daca este scos, elibereaza apa sfintita-letala pentru vampiri si il trimite pe vampirul Steve in Bucuresti, Romania, in carte fiind un fel de tara a vampirilor(si eu am fost mirata cand am vazut ca este mentionata tara noastra, atat de necunoscuta printre straini). Inca o misiune efectuata cu succes adaugata la lista lui Evie.
Totul decurge natural, cititorului nu i se ofera prea multe informatii, ca si cum el deja ar sti despre ce si despre cine este vorba in aceasta carte. Cu alte cuvinte, autoarea trateaza cu banalitate chestiunile referitoare la multitudinea de fiinte paranormale, neoferindu-ti nici macar o scurta pauza de reflectie la cele intamplate, inca de la inceput, totul este alert, plin de actiune.

Evie s-ar fi simtit bucuroasa ca terminase misiunea atat de repede, asa putea sa ajunga la timp si sa vada episodul din Easton Heights. Dar mijlocul de transport trimis de AISP ca sa o aduca acasa nu era deloc placut, asa ca nici gand sa simta bucurie, ci mai degraba repulsie. Reth, un silf si fostul iubit al lui Evie este nemaipomenit de incantat ca nu era niciun alt silf disponibil si ca el avea "misiunea'' de a o aduce pe "dragostea lui'' acasa. 
Silfii, fiinte paranormale nemuritoare, din pricina faptului ca nu au loc nici in Iad, nici in Rai(sunt prea buni pentru Iad si prea rai pentru Rai), sunt condamnati sa traiasca etern pe Potecile Silfilor, un loc care coexista cu Pamantul, intr-o alta dimensiune. Cei care cunosc numele lor adevarat ii pot face sclavii lor, insa siretenia silfilor transforma ordinele dupa bunul lor plac. Ei pot calatori in orice loc de pe Pamant, avand abilitatea de a deschide usi care sa duca oriunde doresc, aceasta modalitate de calatorie fiind cunoscuta pentru unii cititori.

De ce cunoscuta? Ma abat putin de la subiect, dar trebuie sa explic asta.
La inceputul cartii, am fost foarte surprinsa sa citesc despre Kiersten White ca a scris si o carte cu eseuri, Visitor's Guide to Mystic Falls, care are legatura, foarte mare legatura cu Jurnalele Vampirilor. Si in timp ce citeam Paranormal, mi-am dat seama de influenta care a avut-o Jurnalele Vampirilor. In primul rand, aceasta modalitate de calatorie a silfilor, seamana atat de mult cu felul in care calatoreau Shinichi si Misao, cu ajutorul paspartu-urilor, cu deosebirea ca silfii nu aveau nevoie de acele chei, cei care au citit Jurnalele Vampirilor stiu despre ce vorbesc.
In al doilea rand, Reth ar putea fi un fel de frate geaman al lui Damon. Amandoi sunt periculosi, puternici, influenti, si amandoi fac parte din categoria "'cei rai ai celor buni". Sa nu mai mentionez de faptul ca replicile lor sunt atat de asemanatoare, ironice, directe si uimitor de seducatoare, iar actiunile lor servesc acelasi scop: sa-si atraga iubitele de partea Intunericului. Si de-a lungul cartii, se gasesc atatea asemanari, ce-i drept minore, dar nu poti nega aceasta influenta.


Revenind la subiect, Reth era foarte entuziasmat ca o va vedea pe Evie. Veti vedea cat de obsedat este el de ea si cat de departe poate ajunge ca sa o recastige, pana la sfarsitul cartii dezvaluindu-se anumite adevaruri in legatura cu personajul lui.
Evie, chiar daca oscila intre ura si dorinta in ceea ce-l priveste pe Reth, nu-i putea nega frumusetea si influenta asupra ei. El avea "trasaturi delicate, ochi migdalati, ficsi ca in desenele animate japoneze, chipul lui era pur si simplu frumos. Vazandu-l, te durea inima si iti doreai sa nu mai faci nimic altceva, ci doar sa te uiti la el tot restul vietii tale."
Citind asta, mi-am imaginat ca Reth avea sa fie unul dintre personajele pozitive ale cartii, nici prin gand nu mi-a trecut ca el reprezenta unul dintre cei mai mari dusmani ai lui Evie, in ciuda faptului ca nu-i dorea raul, dupa parerea lui, el ii dorea sufletul si inima si mai dorea sa poate dansa la nesfarsit cu ea. El patrunde adesea neinvitat in camera ei si o invaluie intr-un fel de "caldura", care ii ajunge pana in inima. Este la fel de bizar precum suna.


Ea il dorea cateodata, dar asta se tragea de la singuratatea ei. Evie fusese gasita intr-un cimitir, goala, cand avea numai trei anisori si de atunci fusese prin intermediul sistemului de adoptii, la numeroase familii. Asta pana cand fusese gasita tot intr-un cimitir, la varsta de 8 ani, aproape atacata de un vampir care ''arata ca doi tipi intr-unul singur: tipul dragut si un cadavru uscat, amandoi laolalta, in acelasi trup". AASP, devenita mai apoi AISP, aflase de "talentul'" ei de a vedea prin farmecele paranormalilor asa ca au ''adoptat-o'', fiind foarte valoroasa pentru ei, unica. 
De atunci, singura familie pe care o cunoscuse era Raquel, conducatoarea AISP din SUA, un fel de mama surogat pentru eroina noastra si Lish, o sirena si totodata cea mai buna prietena a ei. Dar un intrus ii fenteaza pe toti, si pe silfi si pe varcolacii care erau responsabili cu siguranta sediului AISP, si patrunde in sediu, aratand exact ca Raquel, insa in spatele farmecelor se ascundea o creatura fara trasaturi, cu ochii de culoarea apei, aproape transparenta. Evie il descopera si il captureaza.
Mai tarziu afla ca acea fiinta poarte numele de Lend(a da cu imprumut, in engleza), insa nimeni de la Centru nu stie ce este el si de ce este capabil sa ia chipul persoanelor.
Evie si Lend se imprietenesc, avand multe in comun, si pana la finalul cartii, Lend se va dovedi un bun  prieten si chiar mai mult de atat. 
Insa Evie aude prin vis o voce obsedanta, care repeta totdeauna niste versuri ciudate.

"Ochi precum suvoaie de gheturi ce se topeau, reci ca lucruri care pentru ea o taina erau. Raiul deasupra, dedesubt Iadul, foc lichid ce ascunde intristare. Moarte, moarte, moarte fara eliberare. Moarte, moarte, moarte fara eliberare".

Si cand paranormalii incep sa moara pe capete, ucisi de o forta malefica, incep investigatiile. Evie nici nu are habar cat de mare este legatura intre ea si uciderile in masa. Acele versuri ciudate se vor dovedi o previziune a cosmarului. Si cosmarul este sora lui Evie. Dar povestea este abia la inceput. Vor fi atatea rasturnari de situatie si atatea intamplari, incat nimic din ce stia Evie, nu va mai fi la fel.
In final, ea va face ceva ce nu s-a gandit niciodata ca va face si va afla adevarul in legatura cu viata ei, in legatura cu ce este ea de fapt si pentru ce a fost creata.
Ea trebuie sa se agate de ce este bun in viata ei, ca sa depaseasca raul ce ameninta sa o cuprinda si care ar avea consecinte catastrofale asupra tuturor paranormalilor din lume.


Personajul favorit: Mi-a placut de Evie, insa nu pot spune ca este favorita mea. Inca de la inceput mi-a placut de Reth, as fi vrut ca lucrurile sa se desfasoare altfel, insa el nu-si poate schimba natura de silf. Totusi, personajul lui m-a cucerit. Nu se da batut niciodata, nici chiar cand Evie il respinge, el continua sa o iubeasca neconditionat si sa faca totul pentru a o obtine. Si chiar am fost uimita sa aflu ca el, desi pare rau si malefic, face parte din randul silfilor Luminii. Cum am zis mai sus, face parte din categoria "celor rai ai celor buni". 

Coperta: Mi-a placut si inca imi place foarte mult, e exact cum mi-am imaginat-o pe Evelyn, cu rochia roz(este intr-adevar obsedata de roz), putin intunecata cu negru si gri, reprezentand natura sa ascunsa si periculoasa.

Alte variante de coperta:
Toate sunt pur si simplu superbe, una mai frumoasa ca cealalta, insa a noastra mi se pare cea mai reprezentativa si sunt bucuroasa ca au pastrat-o pe cea originala.




 Ce nu mi-a placut:  
Nu mi-a placut faptul ca autoarea nu exploateaza la maxim relatiile dintre personaje, as fi vrut sa vad mai multe despre relatia lui Evie cu Reth, dar si alti paranormali din AISP, despre silfi as fi vrut sa aflu mai multe, mi s-au parut cei mai fascinanti paranormali. In ceea ce priveste relatia lui Evie cu Lend, totul se desfasoara prea repede, si nu o descrie suficient de bine la final.

 Fragmente din carte:

"-Numele meu e Evie. Pe Raquel deja o cunosti--i-ai tras un pumn, dupa care i-ai furat chipul, iti amintesti?--, iar aici e Jacques, noul tau prieten, cel mai bun, din moment ce pe-aici el e responsabil cu masa. Presupunand ca mananci. Si tu esti?
 -Lend.
 -Lend?a intrebat Raquel.
 -Da, la fel ca in <<da-mi cu imprumut chipul tau>>, a zis, scanteind din nou catre Raquel.
 -De ce nu Borrow?l-am intrebat. Sau, si mai bine, Steal?
 -O sa te-ntreb din nou, s-a repezit Raquel. Ce esti?
Avand in vedere ce facuse tipul asta, n-o condamnam ca era nerabdatoare.
-Buna intrebare! Poate-mi spui tu!
-De ce te afli aici?
-Imi place sa am parte, din cand in cand, de o doza de curent electric in trup.
-Ce cauti?
-Raspunsuri.
-Bine, i-a zambit crispata Raquel. Si eu la fel."

"-N-ai obosit sa fii rece?m-a intrebat el, incercand sa se apropie de mine. Rece si singura. Nu trebuie sa fii asa. Nu mai avem mult timp.
Ochii lui erau ca niste oceane de chihlimbar, adanci si eterni. Oceane in care te puteai scufunda.
-Danseaza din nou cu mine. 
Am inchis iar ochii strans. Avea dreptate. Eram obosita. Fusesem singura toata viata. Centrele anterioare, Centrul de-acum, care era diferenta? De ce ii opuneam rezistenta?Am simtit cum ma atinge cu mana;era atat de calda! Fierbinteala a inceput sa mi se raspandeasca prin brat, incet, insistent. De ce sa nu-i dau lui inima mea, sufletul meu? Nimeni altcineva nu le voia.
A simtit ca sunt gata sa cedez si m-a tras mai aproape de el.
-Nu exista nimeni altcineva pentru tine, dragostea mea. Lasa-ma sa fiu alaturi de tine!
Nu exista nimeni altcineva pentru mine. Am deschis pleoapele si m-am uitat in ochii aurii ai lui Reth, iar imaginea altor ochi, limpezi ca apa, mi-a invadat mintea. De ce ma gandeam la Lend in clipa aceea habar n-aveam, dar a fost suficient ca sa ma faca sa dau inapoi. Am ridicat cutitul de argint si l-am tinut intre noi ca un talisman."

"-Chiar crezi ca o sa ramana cu tine cand o sa afle ce esti? N-o spusese cu cruzime. De fapt, avea aerul ca-i parea rau pentru mine.
-Si el ma place, am spus, dandu-mi seama cat de patetic suna asta.
-Nu esti ce crede el ca esti. Nu esti una dintre ei. Poti sa te prefaci-sa te prefaci ca esti normala, sa te prefaci ca esti paranormala-dar in cele din urma nu conteaza. Noi nu suntem nimic, a spus ea, si chipul ii era gol.
-De ce o faci?am intrebat-o incet. De ce-i omori?
-Nu-i omor. Ii las sa plece.
-Dar nu trebuie sa-i omori.
S-a uitat la mine, iar ochii ei pali erau plini de tristete.
-Asta suntem noi, Evie. Asta trebuie sa facem. Lasa-i sa plece, elibereaza-i. Nu apartin acestei lumi. Si daca nu le-as lua sufletele, as muri."

Trailerul cartii: 
 


Abia astept sa apara si in Romania urmatoarele volume, Supernaturally si Endlessly, Paranormal mi-a placut foarte mult si daca ar fi sa recomand cuiva vreo carte, aceasta ar fi aleasa.

luni, 23 ianuarie 2012

Castigatoarea concursului aniversar!

Nu au fost multi participanti, au fost 11 intrari in total, probabil v-ati cumparat cu totii cartile:)
Si castigatoarea este Andreea Pop!
Felicitari, Andreea!:)

Si dovada...
Dati click, daca vreti sa se mareasca imaginea:)

Note muzicale pe portativul inimii tale... #2

Am descoperit aceasta melodie de curand si nu pot exprima in cuvinte cat de mult imi place. E pe gustul meu, melancolica, asa cum sunt si eu in majoritatea timpului. Ma intreb cum de nu am descoperit-o mai devreme, cand deja stiam cateva din melodiile lui Rosie... Dar cum se intampla mereu, adevarata valoare o descoperi dupa ce te plictisesti si incepi sa nu mai crezi in ea.

duminică, 22 ianuarie 2012

Impresii "Insangerata, luna"-Oliviu Craznic

Am dat din intamplare peste aceasta povestire, pe Facebook. Am dat click din curiozitate pe acel link postat in Gazeta SF, si tot din curiozitate  am citit aceasta povestire. Atat pot sa spun, wow! Si o pot spune de mai multe ori, atat de mult mi-a placut. Alte cuvinte sunt de prisos.
Nu stiu de ce, dar majoritatea avem impresia ca ce e din afara e mai bun. Dar acum serios, Oliviu Craznic scrie mult mai bine ca alti autori din afara care capata popularitate doar pentru povestile ''la moda".
Si eu aveam o reticenta in privinta autorilor romani, de teama ca ma voi pierde in nenumaratele detalii si nu voi ajunge sa apreciez opera la adevarata sa valoare. Si ca nu-mi va placea. Citesc cel mai des autori straini, de placere, insa nu-mi ramane nimic in cap. Vocabularul ramane la acelasi nivel, imaginatia poate sporeste putin, dar nu simt o evolutie. Dar acum tocmai s-a intamplat ceva ce nu s-a mai intamplat de mult. Am aflat ca le pot gasi pe amandoua in opera unui autor roman. Am gasit si placerea de a citi si am gasit si evolutia. Stilul clar, curgator e o placere nemaipomenita, nu am mai vazut de mult timp asa ceva. E o opera scurta, dar frumoasa, una dintre putinele opere care merita sa-ti petreci timpul citindu-le.
Urmatorul pas e sa citesc "Si la sfarsit a mai ramas cosmarul", si nu ma indoiesc ca imi va placea. Sunt sigura.
Si intrebarea mea e: merita sa mai cautam prin opere straine, cand adevarata comoara este chiar sub nasul nostru? 
Această povestire a apărut în antologia Balaurul şi mioriţa, editor Mihail Grămescu (editura Eagle Publishing House, 2011)
 Click AICI pentru a citi online "Insangerata, luna''.

Despre autor:

Oliviu Crâznic s-a născut pe 1 noiembrie 1978 înLupeni. Licenţiat în Drept, cu lucrarea de diplomă la disciplina Criminalistică, şi absolvent al cursurilor de mediere ProMedierea, este consilier juridic din 2002. Membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici, în prezent coordonează colecţia de legislaţie a editurii germane C.H.Beck.
A debutat în beletristică cu …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, roman gothic bazat pe cronici medievale (Ed. Vremea, 2010; Premiul I pentru Cel mai bun roman
la Concursul Naţional de Literatură Visul 2010; Locul I pentru Proză românească – Vara 2010 în Topul cititorilor Agenţiei de carte; Locul I pentru Debut – 2010în Topul cititorilor Agenţiei de carte; Premiul Galileo 2011 pentru Cel mai bun volum de proză Science-Fiction/Fantasy/Horror publicat în 2010; Premiul Proliteratura 2011 pentru Cel mai interesant roman). Din septembrie 2010, este colaborator al Revistei Suspans, unde are o serie de articole despre misterele lumii, confesiunea literară Două nopţi în Salem’s Lot şi mai multe recenzii. În 2011, apublicat povestirea steampunk Ultima clepsidră în antologia Steampunk – A doua revoluţie (Ed. Millennium Books, întovărăşită de confesiunea literară The Making Of… Ultima clepsidră), povestirea gothică Însângerată, luna în antologia Balaurul şi mioriţa (Ed. Eagle Publishing House), povestirea dark fantasy Mascarada învinşilor în cadrul antologiei on-line Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF, realizată de Ştefan Ghidoveanu, povestirea dark science fantasy Trecătoarea în Gazeta SF (mai) şi thriller-ul neogothic Ellen Lee în antologiaAlertă de grad zero în proza scurtă românească actuală (Ed. Herg Benet). Din luna iunie 2011 este colaborator al Gazetei SF, unde deţine rubrica intitulată Cavalerii fantasticului şi unde publică, ocazional, şi editoriale şi articole. Din a  doua jumătate a anului 2011 a devenit colaborator al Editurii Millennium Books, pentru care lucrează în prezent la mai multe proiecte-surpriză. Începând cu decembrie 2011, este consilier de imagine şi colaborator al revistei Egophobia, în nr. 33 publicând articolul Vampirismul în literatura română.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Citate memorabile

Pagini din viata-Amy Adams

Nume real: Amy Lou Adams ·
Locul naşterii: Aviano, Pordenone, Italia ·  
Data naşterii: 20.08.1974 (37 ani) ·
Ocupaţie: Actriţă, cântăreaţă ·
Zodia: Leu
Filme in care a jucat:

Filmele pe care le-am vazut si mi-au placut:
Sunshine cleaning, Enchanted, Leap year, Julie&Julia.
  • A fost nominalizata la Oscar, Globurile de aur si BAFTA de mai multe ori, dar nu a castigat.

    Nu este ea chiar cea mai buna dintre actritele hollywoodiene, dar de prima data cand am vazut-o in Julie&Julia am stiut ca are acel ceva special. Poate are legatura cu seninatatea ei, cu zambetul frumos pe care il afiseaza atat de des, sau cu finetea si eleganta atat de sublime.


Inconjurul lumii-Machu Picchu

 Machu Picchu este una dintre locurile pe care intoteauna am vrut sa le vizitez, sa fiu acolo si sa vad daca intr-adevar sunt reale. M-a impresionat totul la aceasta faimoasa destinatie turistica: amplasarea, vechimea, misterul constructiei, frumusetea totala. Sper ca voi ajunge candva sa vad acest minunat loc nu doar din poze, ci chiar sa fiu acolo. Mi-ar placea nespus de mult...


Pe 24 iulie 2011 s-au implinit 100 de ani de la descoperirea cetăţii incase Machu Picchu, al cărei nume se traduce prin „piscul bătrân” în limba Quechua, vorbită de-a lungul Anzilor. Hiram Bingham, cel care a descoperit citadela în anul 1911, i-a dat numele muntelui pe care este situată, iar denumirea originală nu a fost descoperită niciodată.
Machu Picchu se situează pe o culme de munte la 450 de metri deasupra fluviului Urubamba, afluent al Amazonului. Întregul complex se întinde pe 32.500 de hectare, însă zona construită, care cuprinde 172 de locuinţe, este concentrată pe un platou ce măsoară 530 de metri în lungime şi 200 de metri în lăţime, înconjurat de terase destinate agriculturii. Se crede că aproximativ 1.000 de oameni au locuit în acest vechi oraş incaş, construit în secolul al XV-lea.
Pentru că Machu Picchu se află la mică distanţă de Cuzco, la doar 3 zile de mers pe jos, într-un climat călduros, istoricii cred că această cetate era o reşedinţă folosită în timpul vacanţelor de împăratul Inca şi de servitorii săi. Pentru că se află la o altitudine mai joasă decât Cuzco şi este situată pe o culme muntoasă în apropierea bazonului Amazonian, cetatea Machu Picchu avea parte de o iarnă mai blândă, cu un climat mai umed şi mai cald.


Această ipoteză este susţinută de faptul că în Machu Picchu nu au fost descoperite morminte elaborate, tipice conducătorilor incaşi, fapt ce sugerează că membrii familiei regale incase nu locuiau aici pentru perioade lungi.
Pentru că nu au descoperit nici un artefact spaniol, arheologii au concluzionat că Machu Picchu a fost abandonat de incaşi în preajma momentului cuceririi imperiului Inca de către spanioli.
Istoricii cred că cel de-al nouălea împărat al Regatului Cuzco şi totodată fondatorul Imperiului Inca, Pachacútec, a fost cel care a comandat construirea complexului de la Machu Picchu, acest lucru petrecându-se în jurul anului 1450.
Pentru că incaşii nu foloseau roata, rămâne un mister modul în care au reuşit să urce pe această colină pietrele masive de granit folosite înconstrucţie. Majoritatea arheologilor consideră că acestea au fost împinse de sute de muncitori de-a lungul unui plan înclinat.
 Sursa

Poezia sufletului...

"Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări,
Alţii spun că în gheaţă.
Din ce-am gustat eu din dorinţă ,
Îi cred pe cei ce spun de flăcări.
Dar dacă ar fi să pier de două ori,
Cred că am învăţat destule despre ură
Ca să spun că pentru distrugere
E la fel de bună şi gheaţa
Şi ar fi suficientă..."

             Robert Frost-Foc si gheata

Laughing out loud=)) #2

Recomandarea saptamanii-Confessions of a shopaholic[2009]

 Cu: Isla Fisher,  Hugh Dancy,  Kristin Scott Thomas

Rebecca Bloomwood este o new-york-eză foarte simpatică, a cărei mică problemă cu cumpărăturile tinde să devină mare de tot: Rebecca are o adevărată dependenţă pentru hoinareala prin magazine, ceea ce-i provoacă o gaură imensă în buget. Tânăra visează la o slujbă într-o revistă de modă, dar nu pune mâna decât pe o rubrică la un ziar financiar din acelaşi trust. Rubrica devine foarte populară, iar Rebecca se desfată pe laurii celebrităţii obţinute peste noapte. Dar când pasiunea pentru cumpărături îi pune în pericol atât relaţia cu prietenul ei cât şi cariera, ea trebuie să decidă urgent ce-i mai important în viaţă.

NB: Filmul este bazat pe cartile lui Sophie Kinsella, aparute si la noi la editura Polirom. Filmul este fabulos, insa cartile sunt mai mult decat atat, sunt pline de umor, te trezesti razand de traznaile facute de Becky si de belelele in care intra-totul datorita pasiunii pentru cumparaturi.

Click AICI pentru a comanda primul volum.

Note muzicale pe portativul inimii tale...

Astazi va prezint o melodie care mie imi place foarte mult, si de care am aflat cand citeam volumul 6 din Jurnalele Vampirilor-Suflete Umbra, volumul meu preferat din aceasta serie. Elena isi amintise de melodia asta si de versurile ei "I know you, I danced with you once upon a night, there we were, wishing this dance would last forever all time", in timp ce dansa cu Damon la balul lui Bloddeweudd, o scena care mi s-a parut foarte frumoasa. Once upon a dream, melodie original aparuta pe soundtrackul filmului animat Disney-Sleeping Beauty, care inca imi da fiori cand o ascult-fiori de placere, are in prezent mai multe variante, preferata mea fiind cea a lui Emily Osment, chiar daca nu-mi place foarte mult cum canta ea, trebuie sa recunosc ca melodia asta chiar i se potriveste.
Enjoy!
Care varianta ca place mai mult?;;)

Rubrici

De azi inainte, pe "I'm wide awake" se vor gasi mai multe rubrici, menite sa faca putina ordine pe blog, sa puteti gasi mai usor postarile, pe care sper eu sa le gasiti cat de cat interesante.
Rubrici:
1."Note muzicale pe portativul inimii tale...", o rubrica cu si despre muzica, in care voi posta saptamanal sau ori de cate ori gasesc melodii speciale, noi aparute sau mai vechi, dar obligatoriu, cu un mesaj aparte.
2."Impresii [titlul cartii]", o rubrica despre carti, ca si pana acum, deja am postate cateva, dar sunt imprastiate pe aici.
3."Recomandarea saptamanii", o rubrica despre ceva care m-a impresionat, poate o melodie, o carte, un videoclip, sau un film, in care voi posta in fiecare vineri.
4."De vizionat'', o rubrica despre filmele sau serialele numai bune de vizionat in timpul liber, o rubrica ce nu lipsi, asa cum nici din viata mea nu lipseste si cred ca nici din viata voastra.
5.''Laughing out loud...'' a fost deja "inaugurata", ca sa spun asa, si exact cum spune si titlul, contine imagini, videoclipuri si animatii amuzante, sau orice creatie care te poate inveseli.
6."Inconjurul lumii", rubrica in care veti gasi informatii, imagini si altele despre diferite orase ale lumii si destinatii turistice.
7. "Asian heart", este despre anime-uri, curiozitati despre Japonia si alte tari din Asia.
8."File din jurnalul meu", rubrica in care cred ca am scris cel mai des, si voi mai scrie.
9."Poezia sufletului...", in care voi posta bine-nteles poezii ale autorilor din Romania, sau din alte tari.
10."Pagini din viata", o rubrica despre actori si actrite, biografiile lor si filme bune in care au jucat.
11.''Citate memorabile", rubrica cu citate ce merita amintite.

Deocamdata e de ajuns, cred ca aceste rubrici ma vor ajuta sa pastrez o ordine, mai mult decat necesara.
PS:Daca mai aveti alte propuneri, nu ezitati sa mi le spuneti, poate vor fi chiar mai bune ca ale mele, si vor incanta cititorii:)

miercuri, 11 ianuarie 2012

Concurs aniversar!

Am creat acest blog cu gandul de a fi ca o oglinda a sufletului meu, in care se vor gasi gandurile, pasiunile, obsesiile mele. Nu am fost foarte activa, cred ca ati observat, dar nu pentru ca nu am avut timp, ci pentru ca postam doar cand simteam ca e momentul, ma simteam falsa daca postam doar de dragul de a posta. Am vrut calitate, nu cantitate. Nu stiu cat de bine mi-a iesit. Scriam si inca scriu pe acest blog doar cand am nevoie, cand simt ca trebuie sa ma descarc cuiva, sa-i impartasesc bucuriile, nebuniile care imi trec prin cap, sentimentele pe care le simt atat de pregnant. Si iata ca azi, 11 ianuarie, postez din nou.
Cu gandul la anul ce a trecut, postez totusi cu doua zile intarziere, pentru ca nu stiam in ce mod sa sarbatoresc aceasta "crestere". M-am gandit eu cat m-am gandit, si am decis sa fac un concurs aniversar, deoarece pe 9 ianuarie blogul a implinit un an. A fost un an bun, si poate va intrebati de ce nu a devenit blogul mai vizitat sau mai cunoscut, timp a fost suficient. Nu s-a intamplat asta pentru ca nu mi-a pasat sa-mi fac reclama, am zis ca daca ii va placea cuiva bazaconiile pe care le scriu aici cand imi vine cheful si inspiratia, va apasa butonul de follow. Nu am vrut sa presez pe nimeni, sau sa stresez, nu mi s-a parut corect. Dar ca sa supravietuiesti, se pare ca e nevoie din cand in cand si de asa ceva. Presiunea face bine in acest caz. Oricum, le multumesc din suflet celor care mi-au fost alaturi, si sper sa nu dezamagesc pe nimeni in continuare. Va iubesc, va iubesc, va iubesc!

Nu am parte de sponsorizari sau alte surse de acest gen, si nici nu am de gand sa obtin in viitorul apropiat, tot ce scriu aici e din pura placere/nevoie de a impartasi pasiunile, deci premiile sunt oferite de mine.

Pun la bataie primele 2 volume ale seriei scrise de Charlaine Harris, Vampirii Sudului-"Morti pana la apus" si "Moartea la Dallas", in editie de chiosc.
Conditii de participare-comentariu la acest post cu:
1.Nume + GFC follow;
2.follow prin email(+1);
3.email(in cazul celor care urmaresc blogul prin email);
4.link-share Facebook/postare pe blog despre concurs(+1);
5.raspunsul la intrebarea: Ce v-ar placea sa vedeti/sa vedeti mai des pe acest blog?(pura curiozitate, dar apreciez raspunsurile)


Concursul se desfasoara intre 11 ianuarie 2012 si 22 ianuarie 2012, va fi un singur castigator(al ambelor volume), rezultatele le afisez pe 23 ianuarie, la ora 21:00.
Va doresc mult succes si sper sa existe doritori:)

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Concursuri!

Concurs Libris pe blogul Step into a fantasy world, click AICI pentru mai multe detalii.
Concurs de Craciun pe blogul Carte pentru mine, click AICI.
Concurs Libris pe Booktown lover, click AICI
Concurs Carpe Corpus, Vampirii din Morganville 6 pe Just for books, click AICI.
Sortii sa fie in favoarea voastra, a tuturor, si a mea:))

vineri, 6 ianuarie 2012

Cea mai ciudata intamplare...

Ieri seara, ma indreptam spre casa dupa ce fusesem plecata sa platesc niste facturi si sa fac niste cumparaturi. Pe drumul pe care merg de obicei, e mai intuneric un pic, pe langa o biserica sinistra, de pe vremea lui Stefan cel Mare(despre care se spune ca e construita de el, dar nu stiu ce sa cred) si un pod care e in apropierea acesteia. Nu mi s-a parut absolut nimic iesit din comun, mergeam linistita. Pe drumul care face legatura intre pod si biserica, care mereu imi dadea fiori cand treceam pe langa ea, in continuarea lui, inainte sa coteasca spre drumul care ajunge la mine acasa, este o mica padurice, pe un deal foarte inalt.
Inainte sa trec podul, auzisem niste sunete ciudate, venind din padure, sunete de animale, ca niste bufnite sau coioti-nu exclusesem aceasta varianta, vazusem la tv ca acestia au migrat si in tara noastra, dar nu stiam daca ajunsesera si prin zona mea. Si apoi poc!
Chiar in momentul cand trec prin dreptul stalpului de iluminat, acesta se stinge brusc. Tot la fel de brusc m-am speriat si eu, trebuia sa trec podul, era intuneric bezna, din padure se auzeau sunete ciudate-totul suna ca o poveste din Jurnalele Vampirilor, cu padurea de langa cimitirul vechi, podul Wickery, apa care susura sub el, si toate cele. Nu am intrat in panica. Doar mi s-a zburlit parul un pic:)) Si sunetele nu incetau, ba pe masura ce ma apropiam, deveneau si mai schimonosite. Ma temeam sa nu apara vreo dihanie si sa ma inhate. Cand cotesc pe drumul meu, in departare, la vreao cincizeci de metri, o silueta neagra in intuneric. Si in spatele meu, simteam ca cineva ma urmareste. Bun, s-a zis cu calmul meu, incepusem sa imi imaginez tot felul de scenarii, care mai de care mai ciudate si mai tragice. Dar nu ma las coplesita de acestea, inaintez atenta, de teama sa nu alunec pe gheata alunecoasa. Sunetele nu inceteaza si ma infricoseaza tot mai tare. Si silueta care se apropie pare tot mai amenintatoare. Pregatiti pentru punctul culminant?Sper ca da!:)) Cand in sfarsit ajungem una in dreptul celeilalte, se dovedea ca acea silueta infricosatoare, care parea gata sa-mi faca de petrecanie, era o femeie batrana, care mergea la "plimbare''. Cand m-a intrebat unde am fost, aproape ca am tresarit, o parte din mine inca era prinsa in scenariul de groaza de mai devreme. I-am raspuns politicoasa si am mers mai departe, dar nu asa simplu, am pornit muzica pe telefon ca sa ignor mai bine sunetele ciudate din padurice. Dupa asta, ca sa anunte ca s-a sfarsit "cosmarul" meu, cand am trecut pe langa un stalp care avea becul stins, chiar in acel moment cand eram in dreptul lui, becul s-a aprins brusc cu un alt poc!

Era ca un fel de deja-vu, doar ca opusul intamplarii de la inceputul drumului. Atunci paseam pe drumul luminat, lumina care nu credeam vreodata sa ma faca sa ma simt atat de in siguranta ca atunci. Am inceput sa rad singura(si-acum rad cand imi amintesc:)) ) si m-am intrebat daca toate astea au fost reale, sau mintea mea paranoica si infometata de supranatural m-a ''hranit" cu o doza, a nascocit totul ca sa ma faca sa nu-mi mai doresc ca povestile cu fantome, vrajitoare si vampiri sa existe cu adevarat. Cert este ca in prima parte am tras o sperietura zdravana, dar dupa aceea radeam de ridicolul care m-a speriat.
Cu siguranta nu am sa mai merg singura pe intuneric, desi mereu m-a infricosat faptul de a nu sti ce se afla in imensul spatiu negru, am riscat. Ei bine, mi-a ajuns, nu mai risc!:))

Impresii Nu plange sub clar de luna

De acord, poate că în ultima vreme Shelby a făcut câteva greşeli în relaţiile cu băieţii (dar de unde să ştie că Wes „împrumutase” acel Porsche?). Însă mama ei vitregă reacţionează de-a dreptul exagerat când o prinde sărutându-se cu un coleg de liceu. Urmarea? Toate planurile de vară ale fetei sunt anulate, iar ea se vede nevoită să-şi facă bagajele şi să plece într-o tabără de reeducare. Adio rochie de bal! Adio bocanci de mers în drumeţii! Dar Tabăra Semilunii devine un loc interesant când în cale îi apare fermecătorul Austin Bridges al III-lea. Tânărul ascunde însă un teribil secret, pe care i-l dezvăluie noii sale prietene: este vârcolac! Shelby ştie limpede că nu ar trebui să se încurce cu el, dar nu poate întoarce spatele unui tip aflat la greu, mai ales când acesta arată atât de bine!De aici nu mai este decât un pas până la o poveste de iubire, din care nu lipseşte magia clarului de lună…

Ieri  seara mi-am cumparat aceasta carte de la chioscul de ziare, pentru ca auzisem de la altii ca este o carte frumoasa, iar in dimineata asta am terminat-o. Nu prea ma tragea inima sa o citesc, pentru ca este cu varcolaci, pe care nu prea ii agreez, sa spun asa. Nicioadata n-am fost atrasa de povestile cu varcolaci, vampirii sunt la putere pentru mine. Dar am lasat prejudecatile la o parte si am inceput sa citesc.

Prima impresie pe care mi-a lasat-o aceasta carte, la vederea copertii, a fost buna, coperta mi s-a parut simpla, cu bun gust, dar expresiva. Apoi, la primele pagini mi s-a parut ca povestea este scrisa de o amatoare, stilul e extrem de simplu, fara inflorituri, trece direct la subiect. De aceea spun ca mi s-a parut scris de o amatoare, pentru ca la inceputul oricarei carti, m-am obisnuit cu descrierile spatiale, temporale, etc. Ei bine, aici lucrurile stau diferit. Incepe cu un fel de motiv anticipativ, iti dai seama cand vorbeste de lumina lunii, cam ce are sa se intample.

"Lumina lumii are puteri speciale.[...] Te poate face sa te comporti nebuneste, sa-ti asumi riscuri la care nu te-ai gandi niciodata la lumina zilei sau chiar sa te dea complet peste cap. Lumina lunii iti poate schimba radical viata. Si totul incepe atat de simplu...
Tu. El. Luna. Te-ai ars!"

Despre subiectul cartii
Dupa ce ne lasa in suspans, sa ne imaginam putin intriga acestei carti, autoarea ne "teleporteaza" in prezent, prezentul al lui Shelby Locke, o fata normala din Beverly Hills, caruia ii plac intalnirile cu baietii, si care se ataseaza prea repede de acestia. Nu ar fi o problema pentru Shelby, daca ''Iepurasul'' tatalui ei, Priscilla si totodata mama vitrega a eroinei noastre(mama naturala a lui Shelby murise de cancer in urma cu trei ani) nu ar fi atat de preocupata de actiunile acesteia. Priscilla parca vrea cu tot dinadinsul sa o calce pe nervi pe Shelby, si nu numai ca reuseste cu ea, dar reuseste si cu cei care citesc aceasta carte. Pacat ca nu sunt eu in aceasta frumoasa poveste, ca ar fi vazut stele verzi draga de Priscilla:))
Principalul scop al "Iepurasului" este indepartarea lui Shelby de tatal ei, pe care si-asa il vede destul de rar, el stand mai mult in camera lui uitandu-se pe Discovery channel sau fiind la serviciu, aceasta indeplinindu-si scopul dupa ce o prinde pe Shelby sarutandu-se in gradina cu Josh Tilton, tipul momentului, care o invita la balul de sfarsit de an.
Tatal si mama vitrega a lui Shelby(tatal neavand de ales in fata manipulatoarei sale sotii) nu numai ca nu-i dau voie sa mearga la bal dar o si trimit dupa aceasta intamplare in Tabara Semilunii, din a carei brosura aflam ca este cea mai "blanda'' dintre tabere, iar daca Shelby avea sa calce stramb, avea sa fie trimisa in tabara Canionul rosu, cea mai dura dintre toate si intamplator, preferata Priscillei.

"Am rasfoit cateva brosuri si m-am oprit in cele din urma la cea despre Canionul Rosu.
-Preferata Priscillei este descrisa ca o tabara militara in care iti este testata rezistenta. Opt kilometri de alergare prin desert? Parc-ar fi iadul pe pamant!
-Shelby, ai grija cum te exprimi, mi-a soptit Priscilla. Iar aerul de desert poate fi cu adevarat benefic pentru piele. Sunt oameni care platesc mii de dolari ca sa-si testeze rezistenta intr-un spa din desert.
-Nu e un spa, tocmai asta e problema. M-am incruntat la ea, dupa care m-am intors spre tata. Vrei sa alerg prin desert? Sunt un copil chiar asa de rau?
Nu mi-a raspuns, ci a continuat sa rasfoiasca o alta brosura."

Shelby nu are incotro, trebuie sa se resemneze cu faptul ca isi va petrece intreaga vacanta de vara in Tabara Semilunii, "in inima padurilor din Oregon'', in timp ce prietenele sale se vor distra in Cabo si vor cunoaste baieti. Saptamanile trec, Josh se duce la bal cu Sophie Brewer, vicepresedinta Societatii de Recunoastere a Meritelor Liceenilor, iar Shelby ajunge intr-un autocar plin de copii de celebritati, asteptand sa ajunga in tabara. In autocar face cunostinta cu Jenna Grant si cu Ariel DeVoisier, "fata-elf",  mostenitoarea imperiului parfumurilor, care in tabara avea sa fie prietena cea mai buna a eroinei.
Aflandu-se in preajma celebritatilor, Shelby nu se simte deloc confortabil, ea fiind o fata modesta, care nu isi alegea hainele dupa firma, ci dupa aspect si felul in care i se asezau pe corp. Dar surprinzator, dupa ce toata lumea afla ca tatal ei conduce Locke Cosmeceuticals, o firma care produce un fel de crema cu efect ca al botoxului, ea capata popularitate, toti cunoscand aceasta crema si efectele miraculoase pe care le are.

Dupa o scurta oprire, in autobuz urca Austin Bridges al III-lea fiul conducatorului trupei Burning Bridges, care ''-nu era genul de baiat despre care sa spui pe loc ca e dragut, dar, categoric, era genul de la care nu-ti puteai lua ochii. Parul negru ii acoperea fruntea, iar pielea de nuanta maslinei lucea in semiintuneric. Era inalt si avea bratele lungi. Jacheta de piele, un tricou negru asortat, jeansii Levi's si cizmele de motociclist demonstrau ce era orice altceva, dar nu un tanar licean ca si ceilalti baieti din autocar. Dar nu se purta precum tipii adepti ai stilului gotic, imbracati din negru din cap pana-n picioare. Ramasese nemiscat pe intervalul de trecere, ca si cum i-ar fi provocat pe ceilalti sa spuna ceva. Ei, da. Rebelul care face necazuri, existent in orice scoala de care am auzit vreodata, lasat singur sa-si poarte de grija. Baiatul dragut care-ti da intalnire si care-ti distruge viata. Nu eram deloc impresionata de el! Dar cand si-a dat jos ochelarii de soare, m-am trezit uitandu-ma fix in ochii lui adanci de culoarea chihlimbarului.''
Hot, nu-i asa? Sa vedeti ce urmeaza!
 Autobuzul are o pana de cauciuc, si in timp ce calatorii coboara sa se dezmorteasca si sa astepte autobuzul care il va inlocui pe cel cu pana, un baiat, Charles Morton, fiul unui ziarist de scandal si care mai tarziu se va dovedi o mare "durere in fund", se desparte de grup fara ca acestia sa observe decat dupa ce era departe, si porneste de unul singur prin padurea plina de lighioane.
Austin descopera ca Charles, inainte de a fugi, i-a furat rucsacul asa ca porneste si el in padure, in cautarea lui.
Binenteles ca Shelby nu putea sta linistita in preajma grupului de calatori, ingrijorata fiind de soarta celor doi baieti, si avand o mare cantitate de nesabuinta in ea, ii fenteaza pe toti si pleaca si ea dupa cei doi baieti, in padurea plina de pericole. Dupa o cazatura zdravana intr-o mica prapastie care o face pe Shelby sa arate ''ca o mistrie de gradina", si o confruntare cu o puma, fata se intalneste in padure cu Austin. Ei petrec un timp singuri in padure, si astfel Shelby afla ca Austin nu este un arogant cum crezuse la inceput, ci ca este un baiat chiar dragut, si cu accent englezesc pe deasupra. Dupa asta, cei doi se intalnesc cu Charles si cu domnul Winters, directorul taberei, care si el plecase in cautarea baietilor, mai tarziu cu totii ajung in Tabara Semilunii.
Vara "minunata'' a lui Shelby a inceput, ea trebuie sa suporte consecintele fugii in padure, dar totul nu e chiar atat de rau cum credea, in mare parte datorita prezentei lui Austin. Cei doi dezvolta o legatura, la inceput de prietenie, mai tarziu ceva mai mult, iar Austin, pentru ca incepe sa capete incredere in Shelby, ii spune secretul sau teribil. Dar lucrurile nu mai sunt atat de simple pentru Shelby dupa aflarea acestuia, deodata simtindu-se in pericol in prezenta celui care cu putin timp in urma ii inspira siguranta. Ea are de trecut mai multe probe, principala fiind cea de curaj.

Finalul este surprinzator, nu ma asteptam sa se desfasoare lucrurile chiar asa, dar m-am bucurat foarte mult. Atat de mult incat aveam pe fata un zambet tamp, imaginandu-mi finalul fericit al lui Shelby, intr-un fel invidiind-o pentru tot. Felul ei de a fi, curajul, norocul, relatia cu Austin, sinceritatea, puterea ei de a spune tot ce gandeste fara prea multa dificultate, lejeritatea cu care trateaza problemele delicate si nu in ultimul rand, nepasarea fata de barfele celor ''dependenti de senzational".

Personajul preferat: Clar Shelby. La inceput mi s-a parut cam naiva, dar mai tarziu mi-am dat seama ca este o fata foarte puternica si curajoasa, pe care nu ai cum sa nu o indragesti. Belelele in care se baga de buna voie si nesilita de nimeni te fac sa zambesti cu siguranta si sarcasmul pe care autoarea Heather Davis stie extrem de bine sa-l foloseasca, o infatiseaza ca o persoana cu picioarele pe pamant.

Ce mi-a placut:aproape totul, nu am ceva major de reprosat, cartea a fost bine construita.
Ce nu mi-a placut: as fi vrut sa arate mai mult din cele petrecute cu Shelby, dupa ce ajunge in Canionul rosu si pana la terminarea vacantei de vara. Si sa aflu mai multe despre relatia acesteia cu Austin si Ariel, de dupa intamplarile petrecute in Tabara Semilunii.

 Pana la urma, aceasta carte m-a surprins total, nu ma asteptam sa ma captiveze atat de tare, dar s-a intamplat, si am ras atat de mult la intamplarile prin care trece Shelby cum n-am mai ras de mult timp.
Impresia de la inceput, cum ca aceasta carte pare scrisa de o amatoare s-a schimbat, pana la final autoarea dezvaluind abilitatile sale de scriere.

Va recomand aceasta carte din toata inima, o sa va placa la fel de mult, cum mi-a placut si mie, si daca va grabiti, poate o mai gasiti la chiosc, costa doar 11 lei cu revista Bravo, un chilipir.