Florile se ofilesc si isi pierd toata frumusetea, la fel cum si eu reflect in van prin timpul pierdut in ploaia intensa. De-as putea, as da timpul inapoi, sa schimb totul, sa mai fiu iar o copila nestiutoare. Asa as evada din inchisoarea infernala in care traiesc. Dramatizez? Poate. Dar asa vad eu lumea, nimic mai mult decat o pierdere de timp. Nu merita sa iti irosesti binevointa si rabdarea pentru nimeni si nimic, oricum vei ajunge dispretuit. Nu meritam sa existam, nu sub forma acestor fiinte monstruoase, capabile de cele mai ingrozitoare lucruri. Sunt doar eu, incercand sa lupt impotriva lor. Dar nu e usor... Zambesc, e un zambet fals, inselator, menit sa ascunda in spatele lui o tristete profunda. Putini sunt cei care stiu sa-l deosebeasca de cel real si sunt si mai putini cei care stiu sa-l pretuiasca. Ii dau vietii un gust mai dulce, ii dau vietii o sansa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea! ;)