Escapada

25 aprilie 2011. O zi superba insorita. Daca am inceput ziua cu un mic gratarel alaturi de familie, am terminat ziua cu o excursie la Onesti, impreuna cu prietenii. Acest oras m-a impresionat din toate punctele de vedere, m-a facut sa ma simt ca in alta tara. Pot spune cu mandrie ca e cel mai curat oras al Moldovei, nivelul poluarii e foarte scazut, un mic orasel linistit, sa nu mai spun de parcul extrem de frumos cu nuferi si ratuste, pomi infloriti si mici cascade din loc in loc. Nu mi-am imaginat ca un oras ar putea arata atat de frumos si ca poate fi la fel de curat in acelasi timp. A fost o zi minunata, n-am sa o uit niciodata!

Nu, nu, nu pot sa cred...

Doua zile. Atat a mai ramas din scurta vacanta de Paste. Cand a trecut asa de repede? Nu reusesc sa-mi dau seama. Ce am facut in vacanta? Am facut ceva la care ma pricep foarte bine: m-am relaxat(lenevit) uitandu-ma la Fringe, un serial absolut uimitor(am reusit sa vad toate episoadele aparute, cam 65 la numar) si la Full metal panic, un alt anime al copilariei mele. Cum nu reusisem sa vad toate episoadele la tv, m-am gandit ca ar fi o buna ocazie sa o fac acum. Ca de obicei, le-am vazut pe amandoua serialele foarte repede. As fi vrut sa aiba mai multe episoade:(
Declar oficial ca sunt dependenta(si deprimata de filme) de filme. Pacat ca nu am mai mult timp liber, ca m-as apuca de toate:)) Dar banuiesc ca trebuie sa ma mai trezesc si la realitate din cand in cand. Oh da, pana acum am stat izolata in casa, cu laptopul in brate. O viata cam plicitsitoare, dar banuiesc ca e si din vina depresiei de care nu mai pot sa scap de muuuuuuuult timp. Si dupa cum ma stiu pe mine, nu, nu, n-am sa pot iesi din asta prea curand.
Acum mi-am amintit si eu ca am un blog pe care n-am mai scris de un car de ani:)) N-am mai scris pentru ca... pentru ca n-am mai vrut. In mintea mea, ma revoltam. Ma revoltam pentru multe lucruri. Pentru faptul ca suntem niste fiinte ingrozitoare, pentru faptul ca suntem in totalitate condusi de bani, fara ei n-am putea trai nicaieri, nici o zi. Si pentru faptul ca sunt atat de asa cum am descris situatia de mai sus si pe langa asta, sunt o lasa, o fricoasa(si o lenesa care taie frunze la caini, in loc sa faca teme, sa invete, nu stiu... ceva important poate...)
Ei bine, da, asta sunt... o fiinta slaba de inger. Dar macar, cand ma uit in jur, ma consoleaza faptul ca nu vad  pe nimeni mai bun. Si nu spun asta pentru ca ma cred superioara. Ci pentru ca asta e adevarul. Astia suntem noi, oamenii. Cred ca am sa ma duc sa ma sinucid...  E prea mult...
Ca de obicei muzica ma ajuta sa trec peste toate. In ea ma regasesc, si astfel pot continua lungul drum. Ma ajuta sa ma concentrez la diferite probleme care imi dau dureri de cap, ma ajuta sa dorm cand noaptea nu pot adormi, si ma ajuta sa mai trec cu vederea oribilitatile zilnice.
Karenai hana e de fapt melodia de la sfarsitul anime-ului FMP! care m-a cucerit instantaneu... Si dand un search pe youtube, am descoperit mai multe melodii ale cantaretei Mikuni Shimokawa, care are o voce ingereasca. M-am indragostit de vocea si melodiile ei, chiar daca nu pricep o iota din ele:)) M-au fermecat pur si simplu. Asta sunt eu! Ma uit la aceste randuri, si parca vad o confesiune in ele.Nu stiu ce s-a intamplat cu mine, pentru ca de obicei, toata inspiratia imi disparea cand ma apucam de scris la calculator.
Cred ca am sa uit la un film, ceva. Si glumeam cu sinucisul. Oricat ar fi de greu, ma gandesc ca mai am destule de vazut, si cine stie, poate nu sunt toate rele. See ya!

 

Tomorrow

Noi doi in cautarea unei cai de scapare, am alergat intr-un dus al rasaritului. Chiar daca voi pierde altceva, vreau sa pastrez doar acest lucru. Insemnatatea nasterii in aceasta lume, sa mergem si sa aflam. Rezistand, chiar si la greu, sa mergem sa intampinam o lume noua.

Tine-mi varfurile degetelor. Peste apusul soarelui, prisma arata o culoare portocalie. Pana in punctul in care pot ierta totul in legatura cu mine, vreau sa fiu draguta doar pentru tine. Voi aduna toata lumina care umple aceasta lume si o voi face sa straluceasca pana si in intuneric, pentru a ma ghida pe drumul lung din fata.

Karenai hana

O mica floare in inima mea, floarea nemuritoare pe care mi-ai daruit-o. Nu mi-e frica nici chiar sa cred, atat de puternica am devenit. Am fot atat de fericita ca te-am intalnit. Am fost mandra de mana mea care o tinea pe a ta. Desi ne uitam spre alte zari, vezi, pot merge singura.

   

Rad mai mult cand sunt trista. Ai detinut asa o fata buna fara sa spui nimic, ca si cand o usa inghetata s-ar deschide incet. Asa m-am simtit. Sunt fericita ca te-am intalnit, putem imparti chiar si singuratatea. Sub acest cer, suntem inca uniti. Asa gandesc, chiar si cand suntem despartiti.