Nu, nu, nu pot sa cred...

Doua zile. Atat a mai ramas din scurta vacanta de Paste. Cand a trecut asa de repede? Nu reusesc sa-mi dau seama. Ce am facut in vacanta? Am facut ceva la care ma pricep foarte bine: m-am relaxat(lenevit) uitandu-ma la Fringe, un serial absolut uimitor(am reusit sa vad toate episoadele aparute, cam 65 la numar) si la Full metal panic, un alt anime al copilariei mele. Cum nu reusisem sa vad toate episoadele la tv, m-am gandit ca ar fi o buna ocazie sa o fac acum. Ca de obicei, le-am vazut pe amandoua serialele foarte repede. As fi vrut sa aiba mai multe episoade:(
Declar oficial ca sunt dependenta(si deprimata de filme) de filme. Pacat ca nu am mai mult timp liber, ca m-as apuca de toate:)) Dar banuiesc ca trebuie sa ma mai trezesc si la realitate din cand in cand. Oh da, pana acum am stat izolata in casa, cu laptopul in brate. O viata cam plicitsitoare, dar banuiesc ca e si din vina depresiei de care nu mai pot sa scap de muuuuuuuult timp. Si dupa cum ma stiu pe mine, nu, nu, n-am sa pot iesi din asta prea curand.
Acum mi-am amintit si eu ca am un blog pe care n-am mai scris de un car de ani:)) N-am mai scris pentru ca... pentru ca n-am mai vrut. In mintea mea, ma revoltam. Ma revoltam pentru multe lucruri. Pentru faptul ca suntem niste fiinte ingrozitoare, pentru faptul ca suntem in totalitate condusi de bani, fara ei n-am putea trai nicaieri, nici o zi. Si pentru faptul ca sunt atat de asa cum am descris situatia de mai sus si pe langa asta, sunt o lasa, o fricoasa(si o lenesa care taie frunze la caini, in loc sa faca teme, sa invete, nu stiu... ceva important poate...)
Ei bine, da, asta sunt... o fiinta slaba de inger. Dar macar, cand ma uit in jur, ma consoleaza faptul ca nu vad  pe nimeni mai bun. Si nu spun asta pentru ca ma cred superioara. Ci pentru ca asta e adevarul. Astia suntem noi, oamenii. Cred ca am sa ma duc sa ma sinucid...  E prea mult...
Ca de obicei muzica ma ajuta sa trec peste toate. In ea ma regasesc, si astfel pot continua lungul drum. Ma ajuta sa ma concentrez la diferite probleme care imi dau dureri de cap, ma ajuta sa dorm cand noaptea nu pot adormi, si ma ajuta sa mai trec cu vederea oribilitatile zilnice.
Karenai hana e de fapt melodia de la sfarsitul anime-ului FMP! care m-a cucerit instantaneu... Si dand un search pe youtube, am descoperit mai multe melodii ale cantaretei Mikuni Shimokawa, care are o voce ingereasca. M-am indragostit de vocea si melodiile ei, chiar daca nu pricep o iota din ele:)) M-au fermecat pur si simplu. Asta sunt eu! Ma uit la aceste randuri, si parca vad o confesiune in ele.Nu stiu ce s-a intamplat cu mine, pentru ca de obicei, toata inspiratia imi disparea cand ma apucam de scris la calculator.
Cred ca am sa uit la un film, ceva. Si glumeam cu sinucisul. Oricat ar fi de greu, ma gandesc ca mai am destule de vazut, si cine stie, poate nu sunt toate rele. See ya!