Fragmente ''Ratacire'', Lauren Kate

Am citit acum cateva zile ''Ratacire'', cel de-al doilea volum al seriei ''Damnare''. Mi-a placut mai mult ca primul, de aceea am extras multe fragmente(desi initial selectasem mai multe:D) Urmeaza si recenzia ei, in zilele urmatoare, de altfel si recenzia cartii ''Ma sinucid altadata'', de Kerstin Gier, o carte fenomenala.:D

„Deci Shelby era un fel de inger. Ciudat. Nu parea si nici nu arata a inger. Nu era stralucitoare ca Daniel, Cam sau Francesca. Nu avea magnetismul lui Roland sau al lui Arriane. Parea grosolana si uracioasa.

-Deci e un fel de liceu particular pentru ingeri, spuse Luce. Dar de ce? Mergi la facultatea de ingeri dupa aceea?

-Depinde de ce are nevoie lumea. Multi isi iau un an sabatic si se inscriu in Corpul Nefilimilor. Calatoresti, flirtrezi cu strainii etc. Dar asta pe timp de pace relativa. Acum, pai…

-Acum ce?

-Ma rog. Vorbele ii stateau pe limba. Depinde cine esti. Lumea de aici are puteri diferite, adauga ea parand ca-i ghiceste gandurile lui Luce. Mai mici sau mai mari, in functie de arborele genealogic. Dar, in cazul tau…

Partea asta o stia si Luce

-Eu sunt aici doar datorita lui Daniel.

Shelby isi arunca servetelul pe farfuria goala si se ridica.

-Un mod impresionat de a te prezenta, Luce. Fata al carei prieten mare si tare a tras niste sfori.

Asta era ce credea toata lumea de aici despre ea? Era adevarat?

Shelby se intinse si lua ultima bucata de placinta de pe farfuria lui Luce.

-Daca vrei un fan club Lucinda Price, sunt sigura ca o sa gasesti unul aici. Doar sa nu ma inscrii si pe mine in el, OK?”

„-Buna, spuse Luce incet. Asta era ceva nou, Aaa…

-N-o baga in seama, tocmai a baut vreo tona de cafea.

Jasmine vorbea cam de trei ori mai incet decat Dawn. Ce vrea sa spuna e ca ne pare bine sa te cunoastem.”

 -Serios?

Luce isi trosni incheieturile degetelor.

-Mai intrebi? Zise Dawn, desi Luce se astepta in continuare ca ele sa puna la cale vreo farsa. Sa mori iar si iar? OK, asta te face sa vrei sa fii cu el si mai mult? Sunt sigura ca da. Si cand focul te mistuie… Inchise ochii, isi duse o mana la stomac si apoi in sus, strangand pumnul in dreptul inimii.

Mama imi spunea povestea cand eram mica.

Luce era socata. Se uita pe terasa insorita sa vada daca nu le auzea cineva. Ca tot venise vorba despre foc, probabil ca obrajii ii erau rosii ca sfecla acum.”

„-Luce, spuse Miles, intrerupandu-i sirul gandurilor, adevarul este ca toata lumea te priveste curioasa pentru ca am auzit cu totii despre tine si Daniel, dar nimeni nu stie povestea reala.

-Asa ca in loc sa ma intrebe…

-Ce? Daca voi chiar o faceti pe nori? Sau daca ''gloria''  lui frenetica te copleseste cu totul… Se opri vazand expresia ingrozita de pe fata lui Luce, apoi inghiti in sec. Iarta-ma, vreau sa spun ca ai dreptate, au transformat totul intr-o adevarata legenda. Ceilalti, adica. Eu macar incerc sa nu fac speculatii de genul asta.

Miles puse jos ceasca de ceai si fixa cu privirea servetelului. Poate ca era o chestiune prea personala.”

„Mai era posibil sa fie, pur si simplu, normala si fericita?

Ce naiba trebuia sa se intample pentru ca Luce sa fie multumita cu viata ei, asa cum parea sa fie cineva ca Miles? Mintea ei revenea mereu la Daniel. Si stia raspunsul: singura solutie pentru a duce o viata lipsita de griji era sa nu-l fi intalnit niciodata pe Daniel. Sa nu fi cunoscut niciodata iubirea adevarata”

„Luce se apleca mai aproape de fereastra mesagerului si se vazu pe ea inotand intr-un costum de baie galben. Parul lung ii flutura in jurul corpului, plutind pe apa ca un nimb negru si adanc. Daniel isi mai arunca privirea si la ea, dar continua sa se uite in sus. Muschii de pe piept erau incordati. Luce avu presentimentul ca stia deja motivul.

Cerul se umplea de mesageri, ca un card de ciori negre imense, atat de dens, ca bloca lumina soarelui. Luce cea de demult nu vazu si nu simti nimic. Dar simpla vedere a acelor mesageri zburand si adunandu-se in aerul umed al padurii tropicale din imaginea generata de mesager o facu pe Luce cea de acum sa se simta ametita.

- Ma faci sa te astept o vesnicie, ii spuse Luce de demult lui Daniel. O sa inghet aici.

Daniel isi lua privirea de la cer si se uita la ea, cu chipul schimonosit. Buzele ii tremurau si era alb ca vantul.

-N-o sa ingheti, ii spuse.

 Daniel isi stergea lacrimile? Inchise ochii si se cutremura. Apoi, ridicand mainile deasupra capului, se desprinse de stanca si se cufunda in apa. Reaparu la suprafata o clipa mai tarziu, si Luce de demult inota catre el. Isi incolaci bratele in jurul gatului lui, cu fata radiind de fericire. Luce privea totul cu o senzatie de rau amestecata cu satisfactie. Voia ca egoul sentiment inocent de apropiere extatica de persoana pe care o iubea. Dar stia, la fel ca Daniel, la fel ca roiul de mesageri, ce avea sa se intample in momentul in care Luce isi lipea buzele de ale lui Daniel. Daniel avea dreptate: nu avea sa inghete. Avea sa arda intr-o terifianta izbucnire de flacari. 

 Si Daniel avea sa ramana s-o jeleasca.

Si nu era singurul. Fata asta avea o viata, prieteni si o familie care o iubea, care aveau sa fie devastati de pierderea ei.

 Deodata, Luce se infurie. Se infurie pe blestemul care plana asupra ei si asupra lui Daniel. Fusese inocenta, lipsita de putere; nu intelesese nimic din ceea ce avea sa se intample. Inca nu intelegea de ce se intampla, de ce trebuia de fiecare data sa moara atat de repede dupa ce-l intalnea pe Daniel.”

„Mesagerul se mari, coborand la picioarele lui Luce ca un petic gros, de stofa lasat sa cada. Privind pe furis, vazu o alta umbra mai mica, maronie, plutind deasupra celei mari, mai inchise, urmarindu-i miscarile, ca si cum o randunica ar fi zburat in rand cu un soim. Ce urmarea oare?

-Incredibil, sopti Miles.

Luce incerca sa ia cuvintele lui Miles ca pe un compliment. Lucrurile astea care o terorizasera toata viata, care o facusera sa se simta mizerabil? De care se temuse intotdeauna? Acum o slujeau. Ceea ce era intr-adevar incredibil. Nu se gandise la asta pana cand nu vazuse chipul lui Miles. Pentru prima data, se simti puternica.

Isi controla respiratia si ghida incet umbra de pe tavan in mainile ei. Odata ce mesagerul cel mare fu aproape, cel mic cobori la podea ca o arcuire aurie a luminii de la fereastra, amestecandu-se cu scandurile pardoselii. Luce lua mesagerul de margini si isi tinu respiratia, rugandu-se ca mesajul din interior sa fie mai inocent decat cel din ziua precedenta.''

„Cand se intoarse catre ea, expresia lui ii trada agonia.

Ca si cum Luce i-ar fi strapuns inima cu un cutit. Isi indoi genunchii, isi dadu drumul la aripi si zbura in noapte. O clipa mai tarziu, arata ca orice alta stea pe cerul sclipitor al noptii.”

„Daniel era la ea acasa. La o aruncatura de bat de parintii ei. Cum ar reactiona ei daca ar sti cine era el, de fapt? Cum sa il prezinte pe baiatul care era responsabil de o mie dintre mortile ei, de care era atrasa ca un magnet in cea mai mare parte a timpului, care era imposibil si evaziv, si secretos si uneori chiar ticalos, a carui dragoste nu o intelegea, care era frate cu dracu’, pentru numele lui Dumnezeu, si care poate ca nu o cunostea deloc – daca isi imagina ca era o idee buna sa apara aici neinviat, insotit de acel demon…

 -Ce cauti aici? Vocea ei era seaca, pentru ca nu putea vorbi cu Daniel fara sa vorbeasca si cu Cam, si nu putea vorbi cu Cam deoarece ii venea sa ii dea cu ceva in cap.

Cam rosti intr-un final:

-La multi ani si tie de Ziua Recunostintei! Am auzit ca asta este locul cel mai potrivit pentru a sarbatori.”

„Asta conta mult pentru Luce, care isi trecu privirea roata in jurul mesei si isi dadu seama ca, in ciuda tuturor, si ea se distra. Roland facea un adevarat spectacol vorbind cu un crevete spre Molly, care radea poate pentru prima data in istorie. Cam se purta foarte grijuliu cu Callie, oferindu-se chiar sa-i puna unt pe rulou, dar ea il refuza cu sprancenele incruntate si clatinand din cap. Shelby manca de parca se antrena pentru vreo competitie. Si cineva o tot atingea pe Luce cu piciorul pe sub masa. Ea intalni ochii violeti ai lui Daniel. Acesta ii facu cu ochiul, si ea simti brusc fluturi in stomac.

Era ceva remarcabil la acest grup. Era cea mai animata zi a Recunostintei pe care o avusesera de cand murise bunica lui Luce, iar familia Price incetase sa mai mearga in Louisiana de sarbatori. Aceasta era familia ei acum: toti acesti oameni, ingeri, demoni si ce altceva mai erau ei. La bine si la rau, complicati, inselatori, plini de suisuri si de coborasuri si uneori chiar distractivi. Dupa cum spusese tatal ei, asa e viata.

 Si, pentru o fata care avusese ceva experienta cu moartea, viata era lucrul pentru care Luce era dintr-odata extrem de recunoscatoare.”

„Numai doua sageti ramasesera in curte: cea cu care o omorase Molly pe proscrisa si pe care o avea Daniel si cea pe care o gasise Cam pe plaja la inceputul armistitiului. Ar fi inamici in momentul asta – doua arcuri, doua sageti si doi inamici de moarte.

 Dar nu. Nu inca. Trebuiau sa elimine prea multi altii inainte sa se infrunte iar unul pe celalalt.”

„Luna aparu din spatele unui nor. Umbra lui Daniel mai zabovi pe iarba de la picioare. O privi cum se mareste un pic, apoi incepu sa scoata mesagerul din ea. Cand masa rece si intunecata il atinse,  Daniel isi dadu seama ca nu mai calatorise in timp de multa vreme. Nu-i statea in fire sa priveasca in urma.”

Fragmente din ''Vei fi acolo?''-Guillaume Musso

___________________________________________

„-Toate clipele noastre impreuna, adauga el in timp ce-si punea sacoul, le pastrez in minte, ca pe niste filmulete.

-Uite asta a fost dragut, mai spuse ea si iesi pe usa.

Respectand pretentiile de respectabilitate ale batranei, Elliott ajunse la masina coborand pe scara de incendiu.

 Cand Ilena se indepartase, mai sopti pentru sine, pe un ton glumet:

-Filmulete pe care o sa mi le derulez adesea in minte daca o sa ajung vreodata intr-un azil de pensionari, batran si neputincios.

 Ca sa-mi aduc aminte cat de fericiti eram impreuna. 

 Si nici nu banuia cata dreptate avea in aceasta privinta…”

~*~

 ___________________________________________________

„ -Elliott, cand o sa fii parinte o sa ma intelegi: nu-ti poti abandona copilul, nici macar ca s-o salvezi pe femeia iubita…

Ramasera cateva clipe privindu-se in ochi, tare pe pozitie fiecare. Infruntarea luase acum locul complicitatii care-i unise la ultima intalnire.

Lupta unui om cu sine insusi, in doua momente ale vietii sale. Fiecare era gata sa se bata pana la capat: unul pentru a-si salva femeia, celalalt pentru a nu-si pierde fiica.”

~*~

 __________________________________________________________________________________

„-Macar tu vei sti ca, undeva departe, Ilena e in viata. Eu a trebuit sa traiesc cu moartea ei pe constiinta.

 Si crede-ma, e o diferenta.

-Du-te dracului!

…fu singurul raspuns de care avu parte.

E limpede ca nu-i deloc usor sa comunici cu tine insuti! Reflecta el in timp ce era aspirat prin meandrele timpului.

Iar ultima imagine care-i ramane in minte este a dublului sau indreptand spre el un deget acuzator.”

~*~

 __________________________________________________________________________________

„De cand o parasise pe Ilena il bantuia privirea ei din momentul cand ii spusese ca n-o mai iubeste. Simtise cu tot sufletul disperarea ei si totusi se incapatanase s-o umileasca pana la capat.

Sigur ca facuse asta pentru binele ei, pentru a-i salva viata, dar ea nu va sti niciodata asta! Si tot restul vietii il va detesta din toata inima.

De altfel acelasi lucru il simtea si el in acest moment: se ura, se ura asa de mult incat ar fi vrut sa nu mai fie el insusi.”

~*~

___________________________________________________________________________________

„De asta atarna uneori destinul: de o privire care intarzie o clipa, de o bataie din pleoape, de ridicarea unei bretele…”

~*~

___________________________________________________________________________________

"Mai tarziu, cand va reflecta la aceasta perioada, Elliott isi va da seama in ce masura i-a schimbat pentru totdeauna viata.

Intr-o dimineata, urmarind o fata la metrou, a ajuns intr-un vagon si nu in altul.

Aceasta alegere i-a salvat viata si i-a adus…

 …o iubire,

Un prieten,

Si o vocatie.

In acel an, in decurs de numai cateva zile, devenise pe deplin om.”

~*~

_____________________________ 

      " Caderea de pe Golden Gate dureaza patru secunde.

Patru secunde pentru un ultim drum.

Patru secunde, un adevarat tinut al nimanui intre doua lumi.

Patru secunde in care nu mai esti viu de-a binelea…

…dar nici mort de-a binelea inca.

Patru secunde in gol.

Act de libertate sau nebunie?

Curaj sau slabiciune?

Patru secunde la capatul carora izbesti apa cu 120 de kilometri pe ora.

Patru secunde la capatul carora viata… ia sfarsit.”

~*~

___________________________________________________________________________________

''Incercase sa sfideze destinul, dar destinul fusese mai puternic.”

~*~

___________________________________________________________________________________

"Ii luase patruzeci de ani ca sa inteleaga ca nu exista alt raspuns, alta solutie decat iubirea. Adica exact ce-i repeta intr-una Ilena cu ani in urma, cand el ii raspundea „as vrea eu sa fie asa simplu”. 

  Si iata ca era.”

Fragmente "Nesuferitele zile de luni"-Arnon Grunberg

Postez acum cateva fragmente din cartea lui Arnon Grunberg-"Nesuferitele zile de luni", fragmente care mi-au placut si care mi-au trezit inspiratia. Revin maine cu recenzia cartii. Stati pe aproape:D

„M-am dus pe jos acasa. Ma gandeam la ce fete o sa faca toti la scoala, a doua zi. Rupsesem cateva pagini din catalog. Ca sa nu se mai observe ca lipsisem cateva zile la aproape toate orele.”

„Chiar n-aveam cum sa banuiesc ca o sa fie atat de surescitati, incat sa ma trimita la psihologul scolii. Pentru cateva pagini din catalog! Nu mai stiau ce sa se mai faca. In tot cazul, asa spuneau ei.  Atunci de ce nu se duceau ei la psihologul scolii daca nu mai stiau ce sa se mai faca? Nici psihologul scolii, nu stia ce sa se mai faca. N-a spus asta, dar se vedea pe fata lui. Si catalogul statea pe masa, de parca ar fi fost trei kile de heroina. Nu exagerez. Exact asa statea pe masa.”

„Tata facea glume cu falsele evreice. Era foarte miop. N-avea cum sa vada ca aveau niste fete de parca ar fi stat cativa ani in acid clorhidric. De ce nu s-or fi inscris la Armata Salvarii, macar acolo s-ar fi ales cu niste uniforme frumoase.
-Si ce vrei sa te faci cand ai sa fii mare? M-a intrebat una din ele.
Apoi cea cu parul lins a inceput iar sa vorbeasca despre cum stiu evreii prea bine ce-i suferinta. Dumnezeule, era insuportabil! Si nu se mai oprea. Cauta chintesenta suferintei, spunea ea. De ce nu-i stingea cineva niste tigari pe fata? Asa ar fi stiut pentru tot restul vietii ei ce-i suferinta si n-ar mai fi trebuit sa vorbeasca despre ea. Ma ofeream s-o fac eu pentru o suta de guldeni”

„Si totusi nu voia sa moara. In fiecare saptamana arata mai sprintena si mai tanara. Nu fusese niciodata casatorita.
Mama zicea:
-Vrea sa se marite cu moartea.
Iar eu ma gandeam ca are dreptate: cine vrea sa moara inseamna ca se razbuna pe viata.”

„Aveam tupeul sa-i fac pe batrani rablagiti, reuseam fara prea mare efort s-o fac pe doamna De Wilde sa raguseasca de la atata tipat si aveam tupeul sa bag spaima atat de rau in femeile batrane care isi plimbau cainii, incat cateva zile nu mai aveau curajul sa se arate prin Beatrixpark.”

„Inca un whisky cu gheata si o sa-mi povesteasca trecutul, o sa-mi povesteasca toata viata ei si eu n-o sa mai plec de aici. Asa erau genul asta de zdrente betive din Beethovenstraat. Si saptamana urmatoare o sa uite tot si o sa-mi spuna inca o data toata povestea.”

„N-am spus nimic cinic, am spus adevarul. Pacat numai ca deseori adevarul suna atat de cinic si din cauza asta e preferabil sa minti. Cel putin daca vrei sa pari afabil.”

 „Chelnerita a ramas pe loc.
-    Stii ce-ai comandat? A zis ea.
-    Nu, am zis.
-    Sputa de rosii.
-    Sputa de rosii?
Am inceput sa rad pe infundate, radeam mult de ma prapadeam. Era jenant, turistii cu aparatele lor mari de fotografiat, care li se sprijineau pe burta, s-au intors spre mine.
-    Atunci adu-mi o sputa de legume, am zis.
A inceput sa rada si ea. Din fericire. Mi-am adus aminte de ziua aia in care imi taiasem cu cutitul de fructe o piscatura de tantar de pe mana, pentru ca mama nu voia sa-mi imprumute bani si a trebuit s-o amenint ca ma tai in continuare.”

„- Esti la fel ca toti ceilalti.
I-am spus ca e bine ca si-a dat seama atat de repede, pentru ca e periculos sa ne facem iluzii unii despre altii si despre lume si ca e bine sa te descotorosesti de toate, pana-ti mai raman cateva fara de care crezi ca n-ai putea trai. Iar pe astea trebuie sa le pazesti asa cum isi pazeste o leoaica puiul, pentru ca asta ti-e singura comoara in viata.”

    „Nu prea asculta ce-i spuneam. Dupa dermatograful cu care-si conturase ochii se vedea ca statuse in fata oglinzii cu putin timp inainte.
-    Tu nu stii ce-i dragostea, a zis ea intr-un tarziu.
Asta mai auzisem de mai multe ori, din alte guri.
Si de asta i-am dat dreptate, dar am adaugat imediat ca eram inca tanar si ca as fi vrut sa-nvat de la ea.”

    „Stiam ca ceea ce faci nu are nici o importanta pentru nimeni, ba chiar nu-i pasa nimanui daca o sa crapi sau nu. Oamenii sunt la fel de usor de inlocuit ca pungile de plastic. Ei doar cred ca sunt foarte speciali si unici si ca odraslele lor sunt chiar mai speciale. Asa si trebuie sa crezi daca vrei sa mai traiesti. Atata vreme cat vrei chestia asta, trebuie sa-ti tii gura si sa nu zici nimic despre pungile de plastic.”

    „Pana la urma nici macar nu-ti lipsesc ceilalti, ci timpul pe care l-ai petrecut cu ei si din care n-au mai ramas decat cateva povesti. Daca nu le spui mai departe, nici povestile astea nu vor fi mai mult decat apa pe care-o lasa mama la fiert sambata toata ziua si din care seara nu mai era decat un abur cald si umed, care se amesteca mai tarziu cu mirosul de ceara proaspata.”