Ieri seara am facut imposibilul sa devina posibil. Cum? Va spun imediat. Acum doua saptamani, din lipsa de ocupatie si o ardoare de a ma "lipi" de o alta poveste fantasy, care sa ma tina cu sufletul la gura, in timp ce ma simt sfasiata de imposibilitatea implinirii complete-de a face parte din acea poveste, am mers la biblioteca, si rascolind ca un soricel prin toate rafturile, am dat peste o carte pe care vroiam sa o citesc de mult, "Portretul lui Dorian Gray" de Oscar Wilde. Nerebdare, nerabdare, care nu-mi dadea pace. Dar am pus-o la loc pe raft, pentru ca am zarit o alta carte pe care vroiam sa o citesc, si anume ''The host''/''Gazda'' de Stephenie Meyer.
Despre ea, nu auzisem prea multe lucruri, insa faptul ca este scrisa de Steph, autoarea ''Twilight'', o carte care mi-a placut foarte mult, am hotarat ca trebuie sa o citesc sa vad diferenta de scriere, de stil, de poveste, multe.
Problema era ca fix in acea zi, cand am ajuns acasa si am verificat cutia postala, am vazut avizul postal x_x care ma anunta ca trebuie sa ridic cartea ''Miez de Noapte''(din seria Jurnalele Vampirilor), pe care o castigasem la un concurs pe blogul Love for books, si pe care o asteptam cu multa, multa nerabdare.
Cand le-am pus fata in fata, si ma gandeam cu care ar trebui sa incep, ''Miez de noapte'' a castigat detasat. Dupa o zi sau doua, a avut loc o reumplere de buzunar egal bani de carti. Mi-am cumparat volumele 2 si 3 din seria ''Cercul Secret''', le-am citit pe nerasuflate, atat de mult mi-au placut(voi scrie si despre ele, in zilele urmatoare). Au mai urmat zile grele de scoala, cu teste si ascultari, iar ''The host'' ramasese pe frigider, asteptand sa-mi amintesc si de ea. Mi-am amintit intr-un final, cu 4 zile inainte de expirarea termenului de predare. La fel, ma gandeam ca nu am cum sa o termin in timpul ala scurt, mi se parea imposibil, mai ales ca aveam foarte multe de facut plus teme monumentale si de invatat nu mai spun. Dar am inceput totusi sa o citesc sperand ca voi reusi sa o termin la timp.
Despre subiect:
Pamantul a fost invadat de fiinte extraterestre pasnice, capabile de a trai pana la cateva mii de ani datorita abilitatii lor de a avea gazde diferite si de a trai pe mai multe planete. Au mai ramas doar cativa oameni, si acestia lupta sa nu fie prinsi-asta ar insemna moartea. Dar dupa ce Melanie Stryder este capturata, vindecatorul Fords Deep Waters ii insereaza in corp un suflet. Toti se asteptau ca Melanie sa dispara, iar sufletul sa preia controlul trupului sau si a amintirilor sale, pentru a le oferi invadatorilor informatii despre restul oamenilor ramasi neinvadati. Insa Melanie sfideaza ordinea naturala si supravietuieste insertiei, acum trebuind sa suporte in corpul sau singura fiinta din univers pe care o uraste, datorita faptului ca i-a rapit totul-familie, prieteni, chiar si dusmani. Ea trebuie sa-si gaseasca fratele si iubitul, pe Jamie si pe Jared folosind informatiile din capul ei, in acelasi timp trebuind sa le ascunda de suflet. Intr-un moment de slabiciune si in altele ca acesta, Melanie ii dezvaluie din greseala extraterestrului informatii vitale despre cei pe care ii iubeste, asteptandu-se ca totul sa se termine si sa fie si ei capturati. Sufletul, numit de celelalte creaturi din specia lui Ratacitoarea(The Wanderer), vazand amintirile lui Melanie cu Jamie si Jared incepe sa aiba sentimente pentru acestia, experimentand insemnatatea acestora. Ratacitoarea isi tradeaza specia si ii ofera lui Melanie posibilitatea sa se reuneasca cu cei dragi. Ele trebuie sa supravietuiasca desertului arid, dar si urii celorlalti oameni care le condamna instantaneu la moarte, fiind neincrezatori ca Melanie ar mai putea exista in trupul ei simultan cu Ratacitoarea. Dar unchiul lui Melanie, Jeb, banuieste ca ar putea fi adevarat, asa ca ii ofera sansa de care are nevoie ca sa dovedeasca adevarul. Ratacitoarea castiga aliati printre oameni, dovedind ca este inofensiva. De puritatea si bunatatea ei se indragosteste Ian, unul dintre cei care a vrut sa o omoare la inceput, si Wanda(prescurtare de la The Wanderer) se indragosteste si ea de el. Partea dificila este ca atat Ian cat si Jared iubesc acelasi corp, Melanie si Wanda existand in acelasi timp in corpul care candva ii apartinea lui Melanie.
Prima impresie
Prima impresie pe care mi-a dat-o ''The host''? O. My. God. Este uriasa, are 700 de pagini, poate nu par multe, insa grosimea foii mai adauga si la grosimea cartii:d Asa ca e aproape la fel de mare ca Biblia:)) Colegii chiar mi-au spus, "ce faci cu Biblia aia, sper ca n-ai de gand s-o citesti, nu?''. Iar eu am ras, si am zis ca doar de asta am luat-o, ca s-o citesc, nu ca s-o mangai, sau sa ma uit la ea, ca la calutii aia verzi de pe pereti.
Primele 100 de pagini, au fost groaznice, simteam ca nu am sa reusesc, era dificil sa intru in poveste.
Dupa aceste pagini critice, am inceput sa-i simt gustul si sa nu o mai pot lasa din mana. Ba chiar am si neglijat temele si invatatul. Ce credeti ca faceam toata ziua? Citeam. Ce credeti ca faceam la 1 dimineata? Teme la matematica. Limite si determinanti:)) Este ironic-eu rezolvam determinanti, cu o determinare care nu ma lasa sa adorm cu temele nefacute. Asta s-a intamplat in ultimele 2 zile. Desi stiam ca asa va fi si in ziua urmatoare, nu puteam sa nu citesc cartea, de cand veneam de la scoala, pana seara tarziu(aproape dimineata), cand cadeam moarta de oboseala. Alta ironie-am mai patit asa ceva doar cu celelalte carti ale lui Steph-seria Twilight(cand citeam pana si in ore, pe sub banca, in fiecare pauza, si acasa de cand veneam de la scoala, pana tarziu).
Cum spuneam, dupa ce am depasit acele pagini critice, am inceput chiar sa ma gandesc in fiecare minut la aceasta carte(in acel minut cand eram in alta parte si nu citeam, adica la ore, sau chiar la dus-am consumat foarte multa apa zilele astea:)) ), la ce se va intampla in continuare, incercam sa anticipez actiunea capitolelor, insa nu prea imi iesea-nu de fiecare data.
Ce mi-a placut si ce nu mi-a placut
Povestea mi-a placut foarte mult, idea in sine, de o invazie a Pamantului, una pasnica, nu ostila cum ne gandim noi de obicei, viata in subteran, iubirea pentru cel mai aprig dusman al tau, infratirea cu invadatorul tau, toate acestea mi-au placut.
Ce mi-a mai placut? Ca desi la inceput toate ii erau impotriva, Ratacitoarea, un suflet pur, bun si milos, are parte in cele din urma de cele meritate. Adica de fericire, prietenie si de o viata de om(chiar daca se impotriveste).
Ce nu mi-a placut? Uneori eram confuza, nu stiam sigur care dintre personaje vorbeste, si sigur ca nu mi-au placut nici greselile de redactare a romanului, destul de numeroase.
De asemenea, nu mi-a placut nici descrierea de pe spatele cartii, care nu reprezinta in totalitate cele intamplate in carte, cea care m-a indus in eroare la inceput, dar am mai intalnit asemenea greseli(''Amurg'' inca are pe spate descrierea care spune ca toti colegii lui Edward spuneau despre el ca este vampir-total eronat).
Nu mi-a placut nici faptul ca autoarea se pierde in detalii si descrieri minutioase, ma face extrem de confuza, uneori dialogul este aproape absent. Nu mi-a placut nici ca Wanda e prea buna, Kyle merita o pedeapsa dura pentru tot ce a facut(l-as fi snopit in bataie-fictiv, binenteles:)) )
In rest, romanul mi-a placut la nebunie, chiar am plans cand Wanda vorbea cu Doc pe masa de operatie, asteptand sa fie extrasa si ingropata adanc in pamant, fara sa isi fi luat un adio oficial de la partenerul ei, Ian si de la Jamie. Pe Jared l-am urat in aceasta parte. Dar am plans si mai tare la final, cand totul incepe sa se aranjeze, sa capete forma dorita. Wanda capata un alt corp, nefiind nevoita sa se mai simta ca un parazit, isi traieste iubirea cu Ian fara sa mai aiba restrictiile corpului Melaniei, si totul se termina cu bine.
Personajul preferat este clar Wanda, Melanie si Ian sunt pe locul doi. Jared nu se apropie de acest top, m-au enervat egoismul si ipocrizia foarte prezente la el(banuiesc ca de ele este vinovata iubirea lui pentru Melanie-dar asta nu-l scuza).
Din cate am aflat, se va face si un film dupa aceasta carte, care va aparea in 2013, al carui cast il voi prezenta intr-o postare separata, pentru ca m-am lungit destul de mult cu aceasta postare.
Si asa, am reusit sa citesc aceasta carte, la limita ce-i drept, cele 700 de pagini au zburat pe langa mine, una cate una.
Stephenie Meyer m-a impresionat cu acest roman, este foarte bine scris, iti da impresia ca esti cu adevarat acolo, dar ne da si o lectie cu acest roman, despre ce inseamna sa fii om.
Recenzii
Puteti citi o recenzie AICI si AICI.
Va recomand din toata inima sa cititi aceasta carte, nu se compara cu celelalte romane ale lui Steph, este mult mai complicata, dar si mai frumoasa(chiar mai frumoasa decat Amurg).
Imi place mult blogul tau,cum scrii.Te-am si adaugat la blogroll.
RăspundețiȘtergereSucces in continuare si tine-o tot asa!
Multumesc mult!:) N-ai idee ce mult inseamna pentru mine, o incurajare e mereu binevenita:)
RăspundețiȘtergereStiu cum e!:)
RăspundețiȘtergereFoarte tare cartea! Tocmai ce am primit-o si eu. De abia astept filmul!
RăspundețiȘtergereImi place recenzia ta. Si mie mi-a fost greu sa citesc primele 100 de pagini dar dupa ? Parca nu mai stiam altceva inafara de Gazda. Nu mai auzeam in timp ce citeam. Si chestia asta mi s-a intamplat la Twilight si Harry Potter. :)) Mi-a placut faza cu dusul.;)
RăspundețiȘtergereFoarte dragut blogul.
Multumesc, ma bucur ca iti este pe plac!:)
RăspundețiȘtergeresi la mine primele pagini au mers greu, dar pe urma mi-a placut enorm de mult:)
RăspundețiȘtergereapropo, imi place foarte mult recenzia ta:)