O veche zicala spune sa incercam sa vedem binele din oameni. Azi realizez ca numai asta am facut, am ignorat partea rea, am vazut numai partea buna din oameni, iar cand raul a iesit la suprafata, am avut un soc, de tipul celui de 220 de volti, dar mai mult m-a intristat si mi-a aratat cat de naiva sunt. Bine acum. Intrebarea e: sunt singura care se straduieste sa vada tot ce e mai bun? Caci i-am observat pe cei care asteapta sa apara un nod in papura, ca sa aiba prilej de "actiune", de "spectacol", de uraciosul moment de cearta, convinsi ca toata lumea este rea, ca peste tot exista intentii ascunse si ca toti asteapta sa te injunghie pe la spate. Dar eu inca mai cred ca exista oameni buni. Sper sa nu ma insel...
Sau am mai vazut diferiti oameni, atat de pretentiosi... Nu asculta o melodie pentru ca e prea lenta, prea rapida, prea sentimentala, pentru ca versurile sunt siropoase, bla bla bla, pentru ca nu le place ceva la ea, sau pentru ca nu le place de cel/cea care o canta. Sau referitor la actori, actrite. Nu le place fata lui x, vocea lui y, hainele lui z. Oare nu sunt constienti ca nimic nu este perfect? Sunt si ei oameni, iar daca continuam cu pretentiile, vom deveni doar niste oameni acri si rautaciosi, despre care nu se poate spune nimic de bine. Trebuie sa vedem si partea buna a tuturor lucrurilor, pentru ca orice am face, partea rea nu va disparea, iar daca ii vom da atentie celei din urma, vom ajunge sa nu o mai apreciem pe cea dintai, adica pe cea buna. Sa lasam prejudecatile, si sa ne bucuram de viata asta scurta, ca nu mai avem parte de alta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea! ;)