Recenzie vALLuntar: ''Soseaua Catelu' 42'', de Alina Nedelea

"Alina Nedelea debutează cu un roman autobiografic scris dintr-o suflare, într-un stil direct, colocvial. Volumul descrie, mai întâi din perspectiva copilului, apoi din cea a adolescentului şi a tânărului adult, universul unui cartier bucureştean înainte şi imediat după evenimentele din decembrie 1989. O familie ai cărei membri au capacităţi premonitorii, o fetiţă care visează să evadeze din ghetou, transformată în studentă la Teatru. Alina prinde gustul banilor câştigaţi în cazinouri sau din prostituţie şi, amăgită de mirajul unei lumi care o aşteaptă să îi pună în valoare potenţialul, pleacă „dincolo“, în Occidentul civilizat, unde află că există mereu o slujbă de chelneriţă pentru fetele cu vise de glorie.
S-ar putea spune că tot ce i se întâmplă este dramatic, uneori cumplit. Dar Alina Nedelea e o persoană solară, lipsită de patetism ieftin, care ia lucrurile aşa cum sunt. Ironică şi autoironică, de o infinită candoare pe care argoul nu numai că n-o acoperă, ci o pune, în mod paradoxal, în valoare, Alina trece prin evenimente incredibile, rămânând neatinsă, intactă lăuntric. Îşi trăieşte fireştile dureri cu discreţie şi graţie, întru totul fermecătoare."

Nicolae Luca
  

Povestea e simpla. Sau, cel putin, asa pare, la prima vedere. Romanul acesta este povestea de viata a Alinei Nedelea, asternuta pe hartie. Alina Nedelea este o actrita romanca, ce a jucat de asemenea si in mai multe filme italiene. Citez de pe spatele cartii:

 "Alina Nedelea a studiat actoria în Bucureşti şi a debutat în 1993, cu rolul principal din pelicula Chira Chiralina. De asemenea, a jucat în Asfalt Tango (1996), iar în prezent îşi desfăşoară cariera în Italia, interpretând atât roluri în lungmetraje, cât şi în seriale de televiziune. Printre peliculele din palmaresul ei se numără L’amico di famiglia (2006), Arrivederci amore, ciao (2006), Attacco allo stato (2006), Il sangue dei vinti (2008). Alina Nedelea a primit premiul Santa Marinella Film pentru pelicula Ma che ci faccio qui (2006), iar în 2008 i s-a acordat premiul Caravella per il cinema în cadrul celei de-a XVII-a ediţii a galei Premio Cirri.''

Poate ganditi, ce e asa de interesant la viata ei de a decis sa scrie un roman autobiografic? Va spun eu: nici n-aveti idee. Sunt multe lucruri interesante in romanul ei, intreaga ei viata este interesanta. Dar gandesc ca desi pentru noi, cititorii, romanul ei este asa, (ati ghicit!) interesant si toate cele, oare cum o fi fost pentru ea sa traiasca acele momente, sa aiba parte de experientele descrise in roman? Nici de asta n-aveti idee, pun pariu. Si drept sa spun, nici eu, in afara de ceea ce am citit...

''Soseaua Catelu' 42'' este un roman scris intr-un stil colocvial, ai impresia ca in fata ta sta Alina Nedelea in persoana si iti povesteste intr-o maniera sincera, socant de sincera, toate acele ''intamplari'', ca unui prieten.
M-a impresionat, atat romanul in sine, cat si povestea ei de viata, in acest moment ma simt foarte aproape de adevarata Alina, parca as cunoaste-o de-o viata. Si marturisesc ca imi este greu sa scriu aceste impresii, pentru ca tot romanul, socant cum este el, reprezinta fapte reale. Tot ce e scris acolo, candva s-a petrecut in realitate, de aceea imi este dificil sa judec acest roman ca pe romanele de fictiune, pentru ca stiu ca desi eu as putea critica unele alegeri sau actiuni, sau desi mie mi s-ar parea amuzante unele intamplari, poate pentru persoana care le-a trait n-ar fi amuzante, sau poate nu a putut face alte alegeri sau actiuni, totul a depins de circumstante.
Am fost socata, de multe ori, sa aflu unele amanunte din viata ei, despre legaturile incurcate de familie, despre soarta ironica de care aceasta a avut parte, si parca am citit si o demonstratie a faptului ca nimic nu e intamplator. Poate ca toate experientele prin care a trebuit sa treaca Nedelea, au avut rolul de a forma persoana puternica pe care o cunoastem inca din primele randuri ale romanului. Spun puternica, pentru ca desi intorsaturi dramatice au loc in privinta ei, Alina continua sa ia lucrurile asa cum sunt, cu o atitudine detasata, uneori de sictir, in realitate ascunzand o mare nevoie de atentie si intelegere, dupa cum aceasta declara la finalul romanului.

 O alta chestiune care m-a socat este modul atat de simplu, detasat, in care adolescentele, si uneori chiar femeile mature, constranse de situatiile lor financiare slabe, alegeau sa avorteze, cateodata chiar cu pretul vietii lor, pentru ele fiind ceva mai mult decat firesc, o banalitate.
Daca ar fi sa reprezint intr-un sistem de coordonate(ca in matematica)viata Alinei descrisa in roman, aceasta ar fi o parabola(exact, ca la functii). Cu varful in jos. Pentru ca pe masura ce aceasta se maturizeaza si da piept cu soarta neiertatoare, ajunge sa recurga la fapte imorale. Joaca la ruleta, se prostitueaza, acesta reprezentand punctul cel mai jos, de minim, apoi cand incepe sa iasa la liman(pleaca in Occident- la bella Italia), viata i se schimba, si incepe sa aiba o traiectorie clara de ascensiune, insa totul are loc treptat, si prin multa munca, frustrari si umilinte.
Si desi in incipit, personajul Alina Nedelea se intreaba ce fel de soarta ar putea avea o persoana care locuieste pe o strada cu un asemenea nume -''Catelu' "-, destinele atator persoane care au locuit acolo fiind cu desavarsire tragice, in final, cuprinsa de melancolie, ar da orice ca sa-si recupereze locul in care a copilarit.
Romanul ''Soseaua Catelu' 42'' mi s-a parut captivant, o lectura originala, din care consider ca fiecare va avea cate ceva de invatat. Este o poveste de viata de neuitat, nu pentru ca ar fi frumoasa, ca in basme, ci pentru ca arata cat de multe poate sa indure o persoana pana sa ajunga sa-si traiasca bine-meritatul final fericit. Sau macar un asa-zis final fericit. :D Am impresia ca romanul nu e gata, povestea continua... :)

Mi-a placut romanul? Eu spun ca da, nu degeaba i-am oferit 5 stele, cu draga inima. Nu pentru intamplarile descrise, nu e nimic de placut acolo, ci pentru sentimentele pe care le-am trait pe parcursul lecturii si pentru atitudinea personajului principal.

Recomand acest roman,  tuturor cititorilor.

Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar, care impreuna cu Romsilva, pentru fiecare 15 comentarii stranse la o postare, doneaza un copac. Restul comentariilor se cumuleaza cu alte comentarii de pe alte bloguri si Editura All planteaza copacii stransi datorita lor.

P.S: Comentati, comentati! :D Termenul limita se apropie! :D


Ramona Alexis