Mi-a placut fiecare particica din aceasta carte. Nu stiam
despre ce e vorba cand am inceput sa o citesc,
dar pentru ca primise numai recenzii favorabile din partea unei
bloggerite in care am incredere, m-am lasat pe mana ei. Si nu regret deloc.
Daca nu aflam de la ea de aceasta carte, nu stiu daca as fi avut ocazia sa o
citesc vreodata, din multitudinea de carti din lumea intreaga. Si-asa pierdeam o carte uimitoare. M-a tinut
cu sufletul la gura inca de la inceput, nu m-a lasat nici un moment sa respir usurata,
ca imediat se intampla ceva care ma baga la loc in priza.
Povestea lui Katy nu e tocmai fericita. Tatal ei a murit in
urma cu trei ani, datorita unei tumori canceroase la cap. Incercand sa-si
traiasca viata fara sa-si aminteasca de el la fiecare pas, mama ei decide ca ar
fi mai bine ca ele sa se mute din insorita Florida, in Petersburg, West
Virginia.
In noul ei oras, Katy incearca sa se acomodeze, chiar daca e
de parere ca prima zi de scoala va fi groaznica, datorita faptului ca toti vor
dori sa o cunoasca pe „fata cea noua’’. Si primul pas ca sa se integreze in
acea mica comunitate din Petersburg ar fi sa-si faca prieteni, incepand cu noii
ei vecini de o seama cu ea, dar asta nu e nici pe departe dorinta sa, ci a mamei
ei, nemultumita ca Katy petrece prea mult timp inchisa in casa, cu laptopul in
brate, scriind pe blogul ei despre carti.
Asa ca intr-o zi
ciocane la usa baiatului si fetei din vecini, pentru indrumari catre un
magazin. Ii raspunde baiatul, de care mama ei spusese ca e o bunaciune(si cata
dreptate avea!), pe jumatate dezbracat si aratand ca si cum nu ar fi dormit
deloc in noaptea anterioara. El nu e deloc politicos cu Katy, care fermecata de
aspectul lui si de ochii verzi, patrunzatori, aproape isi pierde cuvintele.
Dupa acest incident, Katy decide sa se tina departe de
baiatul din vecini, dar cand face cunostinta cu Dee, sora acestuia, isi da
seama ca ii va fi greu sa faca asta.
Dee e o draguta, din toate punctele de vedere. Se poarta
atat de frumos cu Katy, incat acesteia ii e mila de ea ca are un frate atat de
oribil ca Daemon, care detine un nume potrivit caracterului sau.
Cele doua se imprietenesc foarte repede, ceea ce nu e deloc
pe placul lui Daemon, care inca pare sa o urasca de moarte pe Katy. II face
viata aproape imposibila, incercand sa o tina departe de sora lui, mereu cu
aceeasi placa, ca ea nu e ca ei. Ca ei? Cum? Ce e atat de diferit la ei?
Katy nu stie despre ce vorbeste el
si i se pare de-a dreptul enervanta situatia.
“So, Kitten, if I’m going to be
your babysitter for the evening, what’s in it
for me?”
My eyes immediately narrowed. “First off, I didn’t ask you to
babysit me. And you made me come over here. And don’t call me Kitten.”
Singurul motiv pentru care ea incearca sa se inteleaga cu
Daemon e pentru Dee, noua ei prietena cea mai buna. Si pentru ca Dee si Katy
petrec mult timp impreuna, inevitabilul se produce si din cand in cand e
nevoita sa-l vada si pe Daemon. El e la fel de arogant si enervant ca
intotdeauna, dar pe masura ce timpul trece,
isi arata si partile bune, iar Katy e acolo ca sa le observe.
Ea nu poate nega ca se simte atrasa de Daemon, chiar daca in
momentul in care el se poarta ca un nemernic, enervand-o, toate sentimentele pentru el ii sunt puse pe
fuga. Toata lumea observa ca intre cei doi exista o evidenta chimie, chiar si
Ash, fosta iubita a lui Daemon vede asta, ceea ce nu e deloc de bine.
He was a jerk. Moody. But there had
been brief moments that I’d spent with him—like a nanosecond—when I thought I
might have seen the real Daemon. At
least a better Daemon. And that part made me curious. And the other side, the
jerky one, yeah, that part didn’t make me curious.
It sort of excited me.
Intre ei au loc numeroase schimburi de replici taioase, dar
cand Katy afla din greseala cel mai bine ascuns secret al lui Daemon, un
secret ce tine de viata si de moarte,
relatia lor trece la un cu totul si cu totul alt nivel. Si in curand, cei mai aprigi dusmani se arata,
mai infricosatori ca niciodata.
Fragmentul meu preferat:
“Kitten,” he murmured lazily. A
clear warning in his eyes.
I ignored it. “Not even if you
were the last thing that looked like a human on the face of this Earth. Got
that? Capiche?”
He tilted his head to the side,
and several locks of hair slid over his forehead. Daemon smiled, a wealth of
danger in the tilt to his mouth, but I was
on a roll now.
“I’m not even attracted to
you.” Lie. Ding! Ding! Lie. “Not even
a little bit. You’re—”
Daemon was in front of me in a
flash, not an inch from my face. “I’m what?”
“Ignorant,” I said, taking a
step back.
“And?” He matched my step.
“Arrogant. Controlling.” I took
another step back, but he was still in my personal space and then some. “And you’re…you’re
a jerk.”
“Oh, I’m sure you can do better
than that, Kitten.” His voice was low as he inched me backward. I barely heard
him over the pounding rain and the
thundering of my heart.
“Because I seriously doubt you’re not attracted to me.” I forced a laugh. “I’m
totally not attracted to you.”
Another step forward on Daemon’s side, and my back was against
the wall. “You’re lying.”
Oh, Doamne, cat de mult mi-a placut cartea asta! Ieri am
terminat-o si de atunci mintea imi pleaca adesea la Daemon si la Katy, la Dee si
la povestea celor trei. Nici nu mai stiu de cand n-am mai fost atat de bantuita
de o carte, insa pot spune cu certitudine ca ultima data s-a intamplat cu mult
timp in urma. Si credeti-ma, am citit multe carti in ultima vreme.
Imi place extrem de mult felul in care Jennifer a scris
cartea, e exact ce asteptam de la una. Cu suficiente descrieri, dar nu
excesive, personaje bine construite, cu
personalitati puternice, o poveste fascinanta care te face sa-ti doresti sa
citesti tot mai mult si mai mult. E imposibil sa te plictisesti cand te apuci
de citit cartea asta, te surprinde la fiecare pas. Exact asta mi-a placut. Ca
imprevizibilitatea e peste tot, ceea ce e minunat, pentru ca mie mi se intampla
de multe ori cand citesc o carte, sa „ghicesc’’ ce are sa se intample in
continuare.
Dar aici am fost prinsa cu garda jos, previziunile mele au ramas
doar atat-niste previziuni. Iar daca cititi cartea asta, va garantez ca va veti
indragosti de Daemon si de caracterul lui imprevizibil.
Va recomand cu cea mai mare placere cartea asta, e un
must-read, cu siguranta. Si sunt foarte curioasa daca impartasiti parerea mea
despre ea(si despre Daemon).
Un alt motiv pentru care trebuie sa cititi „Obsidian’’, este unicitatea ei si bine-inteles pentru ca
Jennifer Armentrout e o scriitoare foarte talentata, care si-a croit cu succes drumul catre nr. 1 din topul meu.
E imposibil sa nu va placa "Obsidian"!:D
