File din jurnalul meu-The same old story about the evil human nature

E joi seara. Dupa ce am vizionat doua episoade emotionante din Naruto, ma simt secatuita de energie si de orice dorinta de a merge mai departe. Secundele parca trec mai greu acum, ma inchin la acele ceasului sa se miste, dar sunt mai lenese ca de obicei. Parca ar vrea sa imi faca in ciuda, sa-mi spuna sa  mai fiu si eu din cand in cand optimista.

E ca in acea zicala: cand iti place ceva, timpul trece foarte repede, cat ai bate din palme. Dar cand nu-ti place, parca universul ar complota impotriva ta, sa te enerveze si mai tare facand sa para ore secundele, zile minutele si saptamani orele.
Iar mie nu-mi place nimic in momentul acesta. Cred ca azi am atins apogeul pesimismului.

Dar nu, nu e vorba doar de un moft, pur si simplu m-am saturat de lumea in care traim si nu ma refer doar la Romania. Trebuie sa recunoastem ca peste tot e asa. Peste tot exista oameni rai, care vor sa te zdrobeasca doar cu o privire pentru ca nu le convine un lucru banal, si care adora sa te vada descurajat si trist tot timpul. Sunt acei oameni meschini si lipsiti de scrupule carora nu le pasa de nimeni si de nimic.

Chiar daca uneori as vrea sa fiu si eu ca ei, sa nu-mi pese, nu... Nu ma vad in pielea lor, lipsita de principiile morale dupa care m-am ghidat atatia ani si la care nu renunt cu una cu doua.

Prefer de o mie de ori intristarea decat fericirea in asemenea conditii, construita pe suferinta si durerea altora, refuz sa cred ca se poate numai in felul acesta.
Va provoc sa ma contraziceti!