Impresii "Nesuferitele zile de luni"-Arnon Grunberg

Cartea aceasta nu era in planul meu. Nici prin gand nu-mi trecea ca o voi citi, nu auzisem de ea inainte. Dar intamplarea face ca ziua in care am dus niste carti la biblioteca sa fie si ziua in care am ales o carte doar pentru titlu. Ma gandeam ca e o carte buna, daca imi impartaseste parerea ''de bine'' despre zilele de luni.

''Nesuferitele zile de luni" e o carte pe care nu oricine o citeste o si poate intelege. Trebuie sa te afli in starea potrivita pentru a putea intra in atmosfera si trebuie sa ai rabdare. Este cel mai important lucru.
Incepe destul de greoi, pana intri in poveste te plictisesti un pic, dar asteptarea merita. M-am asteptat sa fie ceva usor de citit, dar m-am inselat. Nu e deloc asa. Am tras de ea doua saptamani, chinuindu-ma sa o citesc, si numai dupa ce am inceput sa fiu mai deprimata am putut sa o inteleg pe deplin. Cum spuneam, starea sufleteasca este foarte importanta.
In carte este vorba de un baiat, Arnon, la fel ca autorul, care de mic este foarte neastamparat, chiar rebel am putea spune. El este nepasator fata de normalitate si face tot ce-i trece prin cap ca sa scape de monotonie si de sufocarea din propriul camin. Experimenteaza diverse lucruri, ca ruperea perdelelor din sala de clasa si stergerea podelelor cu ele, sau ruperea catorva pagini din catalog, doar pentru absentele de pe doua zile. La 15 ani are deja o gandire de om matur si impreuna cu prima lui iubita, Rosie, savarseste destule nebunii. O duce pe Rosie la cel mai scump restaurant din Amsterdam, unde mananca si beau mancaruri scumpe si bauturi scumpe, fara a avea vreun sfant in buzunar. Binenteles, managerul restaurantului, disperat, il cheama pe tatal acestuia in toiul noptii, care vine cu parul vulvoi si imbracat in pijamale sa plateasca imensa nota de plata.
Familia lui era o familie de evrei, mergeau in fiecare sambata la Shabat, parand foarte credinciosi in public. Insa acasa, totul este aiurea. Parintii lui se cearta adeseori, din diferite motive neimportante, prin casa zburand aproape in fiecare seara farfurii. Cand tatal sau paralizeaza, Arnon trebuie sa o ajute pe mama lui cu ingrijirea acestuia, uneori hranindu-l, alteori plimbandu-l cu caruciorul prin parc, amuzandu-se pe seama lui cand facea intreceri cu caruciorul sau cand il impingea la vale cu viteza. Tatal sau este un fel de povara pentru Arnon, care simte nevoia sa se piarda in bautura si in distractii, ba chiar se gandeste la lucruri absolut revoltatoare la moartea tatalui sau, ramanand impasibil fata de moartea parintelui sau.
El incepe la varsta de 19 ani sa frecventeze bordelurile, din dorinta de a se pierde in uitare. Le ''cunoaste'' pe Astrid, Natasa, Marcella, Marie, Sandra si in timp ce este cu ele, se gandeste adesea la Rosie, care ii daduse papucii cu cativa ani in urma, dar pe care inca o mai iubeste. Incercand sa-si descopere adevarata identitate, ajunge sa practice diferite munci, fiecare parand promitatoare la inceput, dar apoi dezvaluindu-si banalitatea.
Sfarseste prin a deveni prostituat, incalcand toate normele la care era supus, insa se gaseste pe sine.

Aceasta carte nu este pentru cei care cauta ceva fantastic, care sa ii tina cu sufletul la gura tot timpul, ba chiar si eu am crezut ca nu e pentru mine in prima jumatate a cartii. Este acel gen de carte care iti rascoleste mintea, iti trezeste revelatiile interioare si te trezeste din visare. Trebuie sa ii avertizez pe cei care au de gand sa o citeasca de faptul ca in a doua parte contine si niste scene erotice, inofensive, ce-i drept, insa ele exista. Prin urmare, nu o recomand celor sub 18 ani.