Vantul sumbru si mistuitor,Vajaie si bate si vajaie si bate,
Eschivandu-se intr-un murmur tremurator
Menit sa rascoleasca amintiri demult uitate.
Si copacii plang, salcia se vaita ne-ncetat,
Murmurand si bazaind ca un spirit blestemat ,
Jelind iubirea inaltatoare ce i-a legat odata,
Jelind inima curata ce a-ncetat sa bata.
O raza de soare se strecoara prin frunzisul usor crispat,
Luminand incet, incet sufletul trist si intunecat.
Doar o nobila speranta mai ramane acum,
Ce incolteste in inima demult facuta scrum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea! ;)