luni, 30 ianuarie 2012

Fragmente "Nesuferitele zile de luni"-Arnon Grunberg

Postez acum cateva fragmente din cartea lui Arnon Grunberg-"Nesuferitele zile de luni", fragmente care mi-au placut si care mi-au trezit inspiratia. Revin maine cu recenzia cartii. Stati pe aproape:D

„M-am dus pe jos acasa. Ma gandeam la ce fete o sa faca toti la scoala, a doua zi. Rupsesem cateva pagini din catalog. Ca sa nu se mai observe ca lipsisem cateva zile la aproape toate orele.”

„Chiar n-aveam cum sa banuiesc ca o sa fie atat de surescitati, incat sa ma trimita la psihologul scolii. Pentru cateva pagini din catalog! Nu mai stiau ce sa se mai faca. In tot cazul, asa spuneau ei.  Atunci de ce nu se duceau ei la psihologul scolii daca nu mai stiau ce sa se mai faca? Nici psihologul scolii, nu stia ce sa se mai faca. N-a spus asta, dar se vedea pe fata lui. Si catalogul statea pe masa, de parca ar fi fost trei kile de heroina. Nu exagerez. Exact asa statea pe masa.”

„Tata facea glume cu falsele evreice. Era foarte miop. N-avea cum sa vada ca aveau niste fete de parca ar fi stat cativa ani in acid clorhidric. De ce nu s-or fi inscris la Armata Salvarii, macar acolo s-ar fi ales cu niste uniforme frumoase.
-Si ce vrei sa te faci cand ai sa fii mare? M-a intrebat una din ele.
Apoi cea cu parul lins a inceput iar sa vorbeasca despre cum stiu evreii prea bine ce-i suferinta. Dumnezeule, era insuportabil! Si nu se mai oprea. Cauta chintesenta suferintei, spunea ea. De ce nu-i stingea cineva niste tigari pe fata? Asa ar fi stiut pentru tot restul vietii ei ce-i suferinta si n-ar mai fi trebuit sa vorbeasca despre ea. Ma ofeream s-o fac eu pentru o suta de guldeni”

„Si totusi nu voia sa moara. In fiecare saptamana arata mai sprintena si mai tanara. Nu fusese niciodata casatorita.
Mama zicea:
-Vrea sa se marite cu moartea.
Iar eu ma gandeam ca are dreptate: cine vrea sa moara inseamna ca se razbuna pe viata.”

„Aveam tupeul sa-i fac pe batrani rablagiti, reuseam fara prea mare efort s-o fac pe doamna De Wilde sa raguseasca de la atata tipat si aveam tupeul sa bag spaima atat de rau in femeile batrane care isi plimbau cainii, incat cateva zile nu mai aveau curajul sa se arate prin Beatrixpark.”

„Inca un whisky cu gheata si o sa-mi povesteasca trecutul, o sa-mi povesteasca toata viata ei si eu n-o sa mai plec de aici. Asa erau genul asta de zdrente betive din Beethovenstraat. Si saptamana urmatoare o sa uite tot si o sa-mi spuna inca o data toata povestea.”

„N-am spus nimic cinic, am spus adevarul. Pacat numai ca deseori adevarul suna atat de cinic si din cauza asta e preferabil sa minti. Cel putin daca vrei sa pari afabil.”

 „Chelnerita a ramas pe loc.
-    Stii ce-ai comandat? A zis ea.
-    Nu, am zis.
-    Sputa de rosii.
-    Sputa de rosii?
Am inceput sa rad pe infundate, radeam mult de ma prapadeam. Era jenant, turistii cu aparatele lor mari de fotografiat, care li se sprijineau pe burta, s-au intors spre mine.
-    Atunci adu-mi o sputa de legume, am zis.
A inceput sa rada si ea. Din fericire. Mi-am adus aminte de ziua aia in care imi taiasem cu cutitul de fructe o piscatura de tantar de pe mana, pentru ca mama nu voia sa-mi imprumute bani si a trebuit s-o amenint ca ma tai in continuare.”

„- Esti la fel ca toti ceilalti.
I-am spus ca e bine ca si-a dat seama atat de repede, pentru ca e periculos sa ne facem iluzii unii despre altii si despre lume si ca e bine sa te descotorosesti de toate, pana-ti mai raman cateva fara de care crezi ca n-ai putea trai. Iar pe astea trebuie sa le pazesti asa cum isi pazeste o leoaica puiul, pentru ca asta ti-e singura comoara in viata.”

    „Nu prea asculta ce-i spuneam. Dupa dermatograful cu care-si conturase ochii se vedea ca statuse in fata oglinzii cu putin timp inainte.
-    Tu nu stii ce-i dragostea, a zis ea intr-un tarziu.
Asta mai auzisem de mai multe ori, din alte guri.
Si de asta i-am dat dreptate, dar am adaugat imediat ca eram inca tanar si ca as fi vrut sa-nvat de la ea.”

    „Stiam ca ceea ce faci nu are nici o importanta pentru nimeni, ba chiar nu-i pasa nimanui daca o sa crapi sau nu. Oamenii sunt la fel de usor de inlocuit ca pungile de plastic. Ei doar cred ca sunt foarte speciali si unici si ca odraslele lor sunt chiar mai speciale. Asa si trebuie sa crezi daca vrei sa mai traiesti. Atata vreme cat vrei chestia asta, trebuie sa-ti tii gura si sa nu zici nimic despre pungile de plastic.”

    „Pana la urma nici macar nu-ti lipsesc ceilalti, ci timpul pe care l-ai petrecut cu ei si din care n-au mai ramas decat cateva povesti. Daca nu le spui mai departe, nici povestile astea nu vor fi mai mult decat apa pe care-o lasa mama la fiert sambata toata ziua si din care seara nu mai era decat un abur cald si umed, care se amesteca mai tarziu cu mirosul de ceara proaspata.”  

5 comentarii:

  1. Oare de ce imi place atat de mult titlul? >:) Frumoase citate:)

    Dee.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si mie mi-a placut de cand am vazut cartea la biblioteca, de aceea am luat-o:D

    RăspundețiȘtergere
  3. Îmi plac atât de mult citatele..! Trebuie citită! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. ..a, şi tu citeşti "Alexandru Lăpuşneanul"? Şi eu! x.x Mă rog, nici nu m-am apucat de ea, am împrumutat-o doar, deocamdată, dar presimt că nu prea îmi va prii. Ţie cum ţi se pare?

    RăspundețiȘtergere
  5. Cam plictisitoare X_X N-am ce face ca mi-au dat-o la scoala, ca nu m-as apropia de ea:)) De fapt acum citesc Divergent si Altfel de ingeri, n-am apucat sa schimb imaginea, de asta nici recenzia la cartea asta n-a mai aparut;)) Maine revin in forta:D

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea! ;)