Nu stiu de ce, dar majoritatea avem impresia ca ce e din afara e mai bun. Dar acum serios, Oliviu Craznic scrie mult mai bine ca alti autori din afara care capata popularitate doar pentru povestile ''la moda".
Si eu aveam o reticenta in privinta autorilor romani, de teama ca ma voi pierde in nenumaratele detalii si nu voi ajunge sa apreciez opera la adevarata sa valoare. Si ca nu-mi va placea. Citesc cel mai des autori straini, de placere, insa nu-mi ramane nimic in cap. Vocabularul ramane la acelasi nivel, imaginatia poate sporeste putin, dar nu simt o evolutie. Dar acum tocmai s-a intamplat ceva ce nu s-a mai intamplat de mult. Am aflat ca le pot gasi pe amandoua in opera unui autor roman. Am gasit si placerea de a citi si am gasit si evolutia. Stilul clar, curgator e o placere nemaipomenita, nu am mai vazut de mult timp asa ceva. E o opera scurta, dar frumoasa, una dintre putinele opere care merita sa-ti petreci timpul citindu-le.
Urmatorul pas e sa citesc "Si la sfarsit a mai ramas cosmarul", si nu ma indoiesc ca imi va placea. Sunt sigura.
Si intrebarea mea e: merita sa mai cautam prin opere straine, cand adevarata comoara este chiar sub nasul nostru?
Această povestire a apărut în antologia Balaurul şi mioriţa, editor Mihail Grămescu (editura Eagle Publishing House, 2011)
Click AICI pentru a citi online "Insangerata, luna''.
Despre autor:
Oliviu Crâznic s-a născut pe 1 noiembrie 1978 înLupeni. Licenţiat în Drept, cu lucrarea de diplomă la disciplina Criminalistică, şi absolvent al cursurilor de mediere ProMedierea, este consilier juridic din 2002. Membru al Uniunii Colegiilor Consilierilor Juridici, în prezent coordonează colecţia de legislaţie a editurii germane C.H.Beck.
A debutat în beletristică cu …Şi la sfârşit a mai rămas coşmarul, roman gothic bazat pe cronici medievale (Ed. Vremea, 2010; Premiul I pentru Cel mai bun roman la Concursul Naţional de Literatură Visul 2010; Locul I pentru Proză românească – Vara 2010 în Topul cititorilor Agenţiei de carte; Locul I pentru Debut – 2010în Topul cititorilor Agenţiei de carte; Premiul Galileo 2011 pentru Cel mai bun volum de proză Science-Fiction/Fantasy/Horror publicat în 2010; Premiul Proliteratura 2011 pentru Cel mai interesant roman). Din septembrie 2010, este colaborator al Revistei Suspans, unde are o serie de articole despre misterele lumii, confesiunea literară Două nopţi în Salem’s Lot şi mai multe recenzii. În 2011, apublicat povestirea steampunk Ultima clepsidră în antologia Steampunk – A doua revoluţie (Ed. Millennium Books, întovărăşită de confesiunea literară The Making Of… Ultima clepsidră), povestirea gothică Însângerată, luna în antologia Balaurul şi mioriţa (Ed. Eagle Publishing House), povestirea dark fantasy Mascarada învinşilor în cadrul antologiei on-line Cele 1001 de scorneli ale Moshului SF, realizată de Ştefan Ghidoveanu, povestirea dark science fantasy Trecătoarea în Gazeta SF (mai) şi thriller-ul neogothic Ellen Lee în antologiaAlertă de grad zero în proza scurtă românească actuală (Ed. Herg Benet). Din luna iunie 2011 este colaborator al Gazetei SF, unde deţine rubrica intitulată Cavalerii fantasticului şi unde publică, ocazional, şi editoriale şi articole. Din a doua jumătate a anului 2011 a devenit colaborator al Editurii Millennium Books, pentru care lucrează în prezent la mai multe proiecte-surpriză. Începând cu decembrie 2011, este consilier de imagine şi colaborator al revistei Egophobia, în nr. 33 publicând articolul Vampirismul în literatura română.
Wow, ce titlu are! Imi place descrierea cartii si sa stii ca ma cam tenteaza:>
RăspundețiȘtergereDee.
Nu e o carte, e o povestire scurta, dar e foarte frumoasa, merita citita:)
RăspundețiȘtergereM-ai facut curioasa inca de la titlu. Sincer sunt convinsa ca autorii romani au atat de multe de oferit. Voi citi astazi povestea vreau sa vad cum este.
RăspundețiȘtergereSi eu am fost surprinsa sa aflu ca si autorii romani pot sa scrie o carte buna, fantasy sau gothica si unii o fac mai bine ca scriitorii din alte tari.
RăspundețiȘtergereOh, doamne am citit-o. Vai m-a luat cu fiori pe sirea spinarii. Cuvintele lui sunt cu adevarat puternice. Brr... puteam sa vad totul, fortul, liziera padurii.
RăspundețiȘtergereStiu cum e...:)) Mie mi-a placut atat de mult incat mai vroiam, ar fi fost un subiect bun de o carte:>
RăspundețiȘtergereDa, ar fi fost. Ai citit si Trecatoarea? Este si mai scurta, dar este brrrr... Te apuca un sentiment de neputinta la fel ca si pe cei din povestire.
RăspundețiȘtergereNu, nu am citit-o dar acum ca ai mentionat-o, cu siguranta ca o voi face:D
RăspundețiȘtergereNu am mai auzit de aceasta carte spre rusinea mea.:(
RăspundețiȘtergere