Home is where the heart is!

Ma uitam la Charmed-Farmece, un serial pe care l-am adorat cand eram mica, si care inca imi place mult, cand Phoebe, unul dintre personajele principale spune ceva ce mi-a amintit de melodia de mai jos. Ea a mentionat un citat-si un fapt adevarat, dupa parerea mea, si anume "home is where the heart is". Pe langa asta mi-a trezit toate simturile, desteptand dorul de asculta "home is where the heart is" a trupei Lady Antebellum, o trupa foarte buna, apropo de asta.

''Mamma says home is where the heart is when I left that town", versurile care ma induc intr-o stare de nostalgie inconfundabila de fiecare data cand ascult melodia asta frumoasa si ma pun pe ganduri. In principal pentru ca inca am acea teama, ca anii vor schimba totul si nimic nu va mai fi asa cum stiam eu, fapt care se adevereste pe zi ce trece. Nu am incotro, trebuie sa ma resemnez, stiu ca fiecare clipa este unica si nimic nu e la fel si nici nu va mai fi, dar tot mai sper sa gasesc anumite asemanari. 

Curand, mai exact peste o saptamana si 5 zile, voi implini 18 ani, voi deveni majora. Acum teama se va accentua, pentru ca stiu foarte bine cat imi va lipsi copilaria, traita alaturi de parinti si chiar daca nu ma mut din casa parinteasca acum, cand devin majora, stiu ca o voi face candva, si-mi voi intemeia propria familie. Cine stie cand, peste 2-3 ani, peste 5-6, n-am idee. 

Mereu am fost atasata de casa parinteasca si de satul natal, de aceea de fiecare data cand sunt departe, gandul ma poarta tot la locul unde am copilarit, la casa de langa parintele Dragos. As fi vrut sa imortalizez fiecare moment din copilarie, sa vizualizez caseta la nesfarsit, sa rad atunci cand imi voi aminti de vremurile cand am plans, sa vad unde am gresit ca sa stiu ce trebuie sa repar si sa nu uit nimic. Nici pe cele bune, nici pe cele rele.

Stiu ca trebuie sa profit de fiecare moment, sa traiesc viata la maxim, pentru ca am doar una, sunt constienta de acest lucru, dar cand privesc in urma, realizez ca am facut aceleasi lucruri, ca actiunile mele se desfasoara pe un anumit tipar, ce ma impiedica sa traiesc cu adevarat.  Tot ce trebuie sa fac e sa ies din acel tipar. Dar daca ar fi atat de usor...