Maitreyi

"― Mă leg de tine, pămîntule, că eu voi fi a lui Allan, şi a nimănui altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu ploaia, aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa va fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pămînt, tu nu mă minţi, maica mea. Dacă mă simţi aproape, cum te simt eu acum, şi cu mîna şi cu inelul, întăreşte-mă să-l iubesc totdeauna, bucurie necunoscută lui să-i aduc, viaţă de rod şi de joc să-i dau. Să fie viaţa noastră ca bucuria

ierburilor ce cresc din tine. Să fie îmbrăţişarea noastră ca cea dintai zi a monsoon-ului. Ploaie să fie sărutul nostru. Şi cum tu niciodată nu oboseşti, maica mea, tot astfel să nu obosească inima mea în dragostea pentru Allan, pe care cerul l-a născut departe, şi tu, maică, mi l-ai adus aproape."

                                      
                                       Fragment din "Maitreyi" de Mircea Eliade

“In noptile fara de somn, focul maniei arde in inima mea, dar odata cu el ard si mandria, prejudecata si valorile mele de altadata. O palpaire de teama suie dinlauntrul meu si arde totul din calea ei. Ma topesc ca o lumanare a carei lumina se imprastie jur imprejur. Picatura cu picatura, lumanarea cea dreapta se moaie, topindu-mi vanitatea si setea de prestigiu. Totul dispare in aceasta ardere. Eul meu, construit prin trecerea varstelor, a fost incapatanat ca aceasta lumanare, dar astazi, flacara fricii l-a inmuiat. Oare frica sa fie ? Imi este frica de scandal si de dispretul celorlalti ? Numai de aceea sufar eu ? La miezul noptii, pe cand privesc stelele, inteleg ca nu e asa. Ceva ce a crescut in spatele fricii, mai vast decat ea, a distrus-o la randu-i. Este dragostea indestructibila, dragostea fara de moarte. Flacara dragostei este cea care arde totul si incepe sa raspandeasca lumina."

"Necazul este ca nu poti sterge nimic din ce s-a petrecut in viata ta. Tabloul ramane asa cum a fost pictat. In literatur, scriitorul poate sa renunte la portiuni care nu sunt in armonie cu intregul, dar viata pastreaza totul, nimeni nu poate inlatura un singur rand macar, daca ar fi fost posibil, as fi sters cu toata puterea anul 1930 din viata mea. Sa-l las sa cada ca pe-o frunza de pe ramura vesnic verde a vietii mele; 1930, o frunza uscata ca dragostea mea pentru Mircea. Nu imi mai amintesc fata lui, si chiar daca mi-o amintesc, nu mai simt nici durere, nici bucurie."

''Atunci am inteles ca nimic nu dureaza in suflet, ca cea mai verificata incredere poate fi anulata de un singur gest, ce cele mai sincere posesiuni nu dovedesc niciodata nimic, caci si sinceritatea poate fi repetata, cu altul, cu altii, ca in sfarsit, totul se uita sau se poate uita, caci fericirea si increderea adunata in atatea luni de dragoste, in atatea nopti petrecute impreuna, pierisera acum ca prin miracol, si nu supravietuisera in mine decat un intaratat orgoliu si o cumplita furie impotriva mea insumi.''
                      Fragmente din ''Dragostea nu moare'' de Maitreyi Devi

Stiai ca romanul "Maitreyi" al lui Mircea Eliade a fost scris dupa intamplari reale? El chiar a fost in India la studii si a intalnit-o pe aceasta frumoasa, inocenta si inteligenta Maitreyi, iar ea a scris un roman drept raspuns la cel al lui Eliade, ca sa dezminta cele afirmate si descrise de acesta in romanul lui. Romanul Maitreyiei Devi, "Dragostea nu moare", este la fel de frumos, merita citit pentru a intregi povestea celor doi, pentru a afla cum se incheie o frumoasa poveste de dragoste.

Eu l-am citit in format pdf, daca il vreti, trimiteti-mi un mail pe ramona.balaban@yahoo.com