Recenzie:''Ingerul mecanic”- Cassandra Clare

Tessa Gray este o fată de şaisprezece ani, care de curând se trezeşte fără un acoperiş deasupra capului, după ce mătuşa ei și singura care avea grijă de ea, moare în mod misterios, iar ea e nevoită sa-și vândă casa și hainele ca să o poată înmormânta.

În urma unui bilet primit de la fratele sau Nate, Tessa traversează Atlanticul ca să ajungă în Londra, unde lucrează Nate. Dar la coborârea din vapor, Nate nu e nicăieri. Singura persoană care o întampină este un om ciudat care o conduce la trăsura în care se află două femei la fel de ciudate. Ele își spun Doamna Dark și Doamna Black și sunt surori, iar Tessa are încredere în ele doar pentru că acestea îi spun că au venit din partea fratelui său. Dar de îndată ce ele o duc la casa lor, pe care Tessa o numește Casa Întunecată, aceste două surori își dau arama pe față.

Tessa e tratată în cel mai rău hal în casa surorilor, este pusă să facă ceva de care nici nu știa că e capabilă: să se transforme în altă persoană. Surorile Întunecate o pun zilnic să se transforme, împotriva vointei ei, uneori ajunge să facă asta și de zece ori pe zi, ceea ce nu e ușor, pentru că transformarea e dureroasă și adesea o epuizează până in pragul leșinului. Dar o face pentru că e amenințată ca fratele ei mult-iubit va fi rănit dacă nu se supune.

Zilele trec, săptămânile trec, iar surorile devin tot mai nerăbdătoare ca Tessa să evolueze cu transformările, să poată arăta munca lor Magistrului, o persoană caruia cele două femei malefice i se subordonează și care dorește să se căsătorească cu Tessa pentru abilitatea ei. Ba chiar o numesc pe Tessa nerecunoscătoare față de onoarea ce i se oferă, iar de multe ori ea a citit în ochii lor ceva ce părea a fi invidie. 

În ziua în care Magistrul trebuia să vină să o ia din casa Surorilor Întunecate, după o încercare eșuată de evadare, Tessa e legată strâns în camera ei hidoasă, ca să nu mai poată încerca să evadeze din nou. Dar cu ajutorul abilității sale, Tessa reușește să se elibereze și plănuiește să fugă cât mai departe de locul acela și de maleficele surori. Planurile îi sunt date peste cap când ușa camerei se deschide, și își imaginează că dacă ele o vor vedea liberă, o vor lega și mai strans.

Proptită după ușă, așteaptă să intre persoana in cameră și să o lovească cu o cană în cap. Și o lovește. Numai că nici gand să fie una din surori, ci e un tânăr cam de aceeași vârstă cu ea, care surprins de acțiunea ei, se ferește și încaseaza lovitura la mână. Magistrul? Nu, nu se poate, își imaginase că e mai in vârstă, n-are cum să fie el. Tânărul, „care arăta ca orice  erou de roman pe care ea și-l putuse vreodata imagina’’, îi spune că numele lui e William Herondale și că a venit să o salveze, dar nu înainte de a înjura „amenințând acuzator cu mâna însângerată.”

William luptă cu cele două surori și reușește să o scoată pe Tessa din Casa Întunecată, după șase săptămâni în care aceasta a stat închisă și maltratată în acel loc sinistru.

Tessa e dusă la Institutul Vânătorilor de umbre din Londra, aflând că și Will este unul din ei. Acolo, ea îi cunoaște pe Charlotte, micuța femeie dar capabila conducătoare a Institutului, pe Henry Branwell, soțul acesteia, pe James Carstairs(Jem), partenerul lui Will, și pe Jessamine Lovelace, o vânătoare de umbre superficială și arogantă.

Nu numai că in clădirea vânătorilor de umbre Tessa se simte ca acasă, în siguranța, dar cei de acolo îi promit că îl vor găsi pe fratele ei, care dispăruse fără urmă, și îl vor salva din ghearele oricui.

Institutul e un bun prilej pentru Tessa să afle mai multe despre ea însăși, dar nicio persoană de acolo nu pare sa știe exact ce e ea cu adevărat. Însă află că  e o locuitoare a Lumii de Jos, lumea in care trăiesc vampirii, vârcolacii, zânele și magicienii, împreună cu alte creaturi.

Doar vânătorii de umbre, care totodată sunt si nefilimi(descendenti ai îngerilor) mai mențin pacea între mundani(oamenii de rând) și creaturile din Lumea de Jos.

Tessa încearcă să-și facă șederea la Institut cât mai plăcută, atât pentru ea, cât și pentru cei de acolo, așa ca încearca să se împrietenească cu Will, care dă dovadă de un comportament acid, purtându-se urât cu toată lumea. Iar Tessa nu reprezintă o excepție de la regulă. Norocul ei că îl are pe Jem, care e un adevărat gentleman spre deosebire de Will.

Chiar dacă ei doi, Tessa și Will par a împărți o relație mai specială, Tessa reușind să-l înțeleagă, comportamentul lui schimbător, când ironic și sfidător, cand blând și misterios, o ține la distanță. Dar asta e ultima dintre problemele lor, căci se pare că Magistrul urzește planuri periculoase pentru toti vânătorii de umbre, doar ca sa o obțină pe Tessa si abilitatea ei.

Un citat: :D

'' -Calci prea apăsat când mergi, continuă Will, ocupat să lustruiască un măr de cămașă, și părând în continuare să ignore faptul că Tessa se uita urât la el. Camille merge delicat. Ca un faun în pădure. Nu ca o rață.

-Eu nu merg ca o rață.

-Îmi plac rațele, remarcă Jem, diplomatic. Mai ales cele din Hyde Park-se uită la Will, care stătea, ca și el, pe marginea mesei înalte, cu picioarele atârnate. Îți aduci aminte când ai încercat să mă convingi sa hrănesc rațele sălbatice din parc cu o plăcintă cu carne de pui, ca să vezi dacă ai putea să crești o specie de rațe canibale?

-Și ele au mâncat-o, își aminti Will. Bestiuțe însetate de sânge. Să n-ai niciodată încredere într-o rață!"

Mi-a plăcut foarte, foarte mult această carte, de la prima până la ultima pagină. Este foarte bine scrisă, iar povestea în sine este originală și plină de savoare. Contine multe răsturnări de situație, care te lovesc adesea de unde nici nu te așteptai. Iar Will si replicile lui… sunt mortale:)) Am râs de atâtea ori, că am pierdut șirul. Tessa e o eroină inteligentă, ador felul în care se războiește cu Will, nu stă si încasează replicile lui acide, ci îl pune la punct. Iar Jem, e un adevărat prinț, din toate punctele de vedere, îl veți îndrăgi, sunt sigură de asta.  Asta e oficial seria cu numărul 2 din topul cărților citite de mine, după seria „Lux”, bine-înțeles. :D

Nota:5+/5