Noaptea magică de Sânziene

Sanzienele ca fiinte fantastice

Numite în tradiţia populară şi Sfintele, Frumoasele, Măiastrele, Sânzienele sau Sânzâienele sunt fiinţe ireale, fantastice, făpturi luminoase din aer, albe, frumoase, binefăcătoare, care au numai însuşiri bune. Fuioare uşoare de vânt în timpul zilei, noaptea se transformă în zâne cu părul galben şi rochii albe de abur, ce dansează hore ameţitoare prin grădini, mutându-se dintr-un loc într-altul, cântând în aer cu glasuri nemaiauzit de armonioase. Sunt entităţi ale aerului, transparente, pure şi nobile, foarte greu de perceput, dată fiind natura lor instabilă, fluidă, predispusă la mişcări foarte rapide.  

Spre deosebire de alte personaje mitice, ca Ielele şi Rusaliile, Sânzienele (Drăgaicele) sunt binevoitoare omului, aduc fertilitate culturilor agricole, femeilor căsătorite, păsărilor şi animalelor, dau miros şi puteri tainice florilor, tămăduiesc bolile şi suferinţele oamenilor şi apără lanurile de intemperiile naturii. Sub un nume sau altul, aceste făpturi mitice există în folclorul tuturor popoarelor, nu numai în Europa, ci pe toate continentele.

Sarbatoarea Sanzienelor:

  Sărbătoarea Sânzienelor are loc la trei zile după Solstiţiul de Vară, cea mai lungă zi din an, moment de răscruce situat la mijlocul anului şi înscris sub semnul focului, al Soarelui. În cinstea acestuia se aprind focuri uriaşe pe culmile dealurilor. Încinşi cu brâuri din pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă în foc aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri viitoare. La final, se rostogolesc la vale roţi aprinse, şi ele simboluri ale Soarelui, care se îndreaptă odată cu vara către toamnă şi care au rolul de a alunga spiritele rele. Uneori, sunt lăsate să plutească pe ape mici ambarcaţiuni cu lumânări. Se practică săritul peste focul purificator. Se crede că cine va trece prin foc sau va sări peste el în această noapte, se va purifica şi întregul an care urmează va fi apărat de duhurile rele, de boli şi va fi fericit. Tradiţiile acestea, care există şi acum în ţările Europei Centrale şi de Nord datează de secole, cu mult înaintea creştinismului.

Cerurile se deschid, iar cele două lumi comunică energetic şi vibraţional. La fel şi cei care se iubesc cu adevărat. Este noaptea în care plantele magice au cel mai mare leac, florile câmpului, cel mai puternic parfum iar Luna, cea mai tainică lumină. Este noaptea în care feriga, chiar dacă se ştie că nu înfloreşte niciodată, face o floare albă, strălucitoare, ca o stea. Despre ea o să povestim pe larg data viitoare, pentru că dacă o va vedea cineva, va căpăta puterea de a citi gândurile oamenilor şi de a afla comori de mii de ani ascunse…  Tot în Noaptea de Sânziene înfloreşte şi "iarba-fiarelor", care va străluci în întuneric ca aurul, iar la răsărit va picura sânge, lăsând urme roşiatice pe pământ.  I se mai spune "iarba-tâlharilor", pentru că hoţii şi haiducii pot deschide orice încuietoare cu ea. Oamenii care au văzut-o înflorită spun că are cap ca de om pe care poartă o coroană, că în loc de frunze are un fel de aripioare, că nu are rădăcină şi-şi tot schimbă locul dintr-o poiană într-alta. În restul anului, "iarba-tâlharilor" arată ca o plantă obişnuită, din care pricină nu poate fi descoperită decât întâmplător, atunci când rupe fierul coasei sau al plugului ori când face să-i sară potcoava calului.

Intamplari magice din Noaptea de Sanziene:

● În Noaptea de Sânziene şi numai atunci se culege "nebunariţa", cea mai veche plantă folosită în ritualurile magice, una dintre componentele alifiei cu care se ungeau vrăjitoarele pentru a putea zbura.

● În Noaptea de Sânziene animalele grăiesc cu glas de om şi, dacă le asculţi, poţi afla de la ele toate tainele lumii.

● În Noaptea de Sânziene porţile cerului sunt deschise şi se întorc strămoşii acasă, Moşii de Sânziene. 

● În Noaptea de Sânziene înfloresc sânzienele… Plante oracol, plante magice, plante tămăduitoare, ipostaze vegetale ale zânelor cu acelaşi nume… Dacă dormi cu ele sub pernă, îţi arată ursitul, dacă le prinzi în păr ori le pui în sân, eşti drăgăstoasă tot anul, dacă te scalzi în roua lor, eşti frumoasă şi dragă cui vrei tu, dacă îţi înfăşori talia cu ele, te apără de dureri.

● În Noaptea de Sânziene feciorii umblă cu făclii aprinse, le rotesc după cum merge Soarele pe cer, înconjoară cu ele curţile şi grădinile într-un ritual solar de purificare şi fertilizare, după care le împlântă, în mijlocul holdelor şi al livezilor, păzindu-le până se sting.

● În Noaptea de Sânziene fetele fac coroniţe din florile galbene ca Soarele şi dalbe ca Luna, pe care în zorii zilei le aruncă pe casă. Dacă una dintre ele cade de pe acoperiş, e semn rău pentru cel căruia i-a fost  împletită. În unele părţi, cununile se aruncă pe casă de fiecare membru al familiei în parte, pentru a vedea ce noroc are până la Sânzienele anului ce vine. Cununile  bărbaţilor sunt împletite în formă de cruce, iar cele ale fetelor, în formă de cerc. În alte părţi, coroniţele se aruncă în ocolul animalelor şi, dacă se anină de o vită tânără, se spune că şi ursitul va fi tânăr. Cununile de sânziene se păstrează la grindă peste an, cu credinţa că sunt bune de belşug, de noroc, de zburător, de vrăji, de dragoste, de întors inima: "Eu voi înturna ulcica asta,/ şi ulcica întoarnă vatra,/ şi vatra întoarnă soba,/şi soba întoarnă grinzile cu horna/ şi grinzile întoarnă podelele/ … şi crângurile întoarnă pe Sânziene./ Şi Maica Domnului să întoarne inimile celor împricinaţi/ unul asupra altuia/ cu cugetele şi cu dragostea/ să se împăciuiască!…"

Ei? Ce spuneti? Eu nu știam de traditiile astea atât de frumoase, chiar dacă locuiesc la țară, și se spune că acolo e tradiția mai puternică. Poate în alte locuri, căci la mine... nu prea e puternică tradiția. :)) Din păcate...
  Dacă am noroc, poate voi găsi niște sânziene pe câmp, pe undeva. :D

sursa