Recenzie: ''Legaminte'', de Ally Condie

Cartea asta este una din cărțile pe care mi le-am dorit cel mai mult. Nici n-aveți idee cât de mult am vrut-o, ajungeam să o visez, atât de mult mi-am dorit-o. I know, I’m a freak:)) Dar chiar nu-mi puteam lua gândul de la ea…
Apoi, ceva s-a întâmplat și pasiunea mea pentru ea a scăzut. Apoi a crescut iar. Cu mult mai mult decât prima dată. Iar de curând am reușit să o citesc, după atâta timp. Dacă nu ați aflat încă despre ce este vorba, vă voi spune eu câteva cuvinte despre povestea Cassiei.

În lumea distopică în care trăiește Cassia, Societatea conduce totul. Și controlează totul. De la mâncarea oamenilor și cantitatea ei, până la îmbrăcămintea, serviciul și chiar Perechea lor.

Pe scurt, oamenii au ajuns ca niște marionete în mâna unor păpușari abili, sadici, dar avizi după control. Acolo, oamenii nu trăiesc decât până la 80 de ani, pentru că ei bine… cei care reușesc să ajungă la această vârstă sunt uciși. Dar cu o scuză bună, credibilă-pentru oamenii naivi: că vor reveni cândva la viață. 

 Și pentru că nu era îndeajuns de rău, oamenii le permit asta acelor păpusari care trag firele din spatele cortinei, le permit să-i folosească la fel ca pe niște marionete.

Cassia și toți ceilalți oameni sunt de părere că Societatea e cel  mai bun lucru care li s-a întâmplat, că ea păstrează pacea și că fără ea ar fi cu toții morți. Ea e nerăbdătoare să vadă care e Perechea ce i-a fost aleasă și mare îi e surpriza când la Banchetul Alegerii află că aceasta e chiar Xander, bunul ei prieten din copilărie, pe care întotdeauna l-a placut, dar pana atunci îi era interzis.

Se simte ușurată și norocoasă totodată că deja își cunoaște Perechea, situația asta nemaifiind întâlnită până acum, și toate fetele sunt invidioase pe ea pentru că e Perechea lui Xander, cel mai popular și mai arătos băiat din școală. La Banchetul Alegerii, Cassia și Xander primesc câte un microcip care conține informații despre Perechea lor. Deși îl cunoaște pe Xander de când era mică, Cassia este totuși curioasă de informațiile de pe acel microcip, așa că a doua zi după Banchet încearcă să analizeze informațiile de pe acesta.

 Numai că pe ecran, pe lângă chipul lui Xander, mai apare și chipul unui alt băiat, care și acesta îi e cunoscut Cassiei. În acel moment are parte de un șoc. Recunoaște chipul lui Ky Markham, un băiat despre care știa că e liniștit și că nu provoacă probleme. 

 E posibil să fie el Perechea ei și nu Xander? Neagă totul pe moment, iar când oficialitatea o anunță că nu a fost decât o greșeală, deoarece Ky nici nu are voie să fie introdus în sistemul de alegere al perechilor datorită statutului său de Aberație, și că tot Xander e Perechea ei, Cassia se simte mai mult decât ușurată. Numai că acel scurt moment în care i-a zărit chipul pe ecran, a fost de ajuns să-i stârnească un profund interes față de el.

Cassia ajunge să petreacă tot mai mult timp cu Ky, asta făcându-i pe amândoi interesați unul de altul, iar mai apoi se îndrăgostesc unul de celălalt, chiar dacă sunt conștienți că ar putea fi aspru pedepsiți, iar Xander se pierde undeva în fundal. 

Pentru că se îndrăgostește de el, Cassia își dorește ca acel incident de după Banchet să nu fi fost o greșeală și Ky să fi fost cu adevarat Perechea ei. Așa, relația lor nu le poate aduce nimic bun. Nu le este permis să vorbească unul cu altul, să se țină de mână, sau să se îmbrățișeze. Totuși, asta nu-i împiedică să o facă atunci când sunt singuri, însă nu fără riscuri. Oficialitățile le urmăresc fiecare pas, așteptând ca ei să greșească, iar daca  i-ar prinde, consecințele ar fi foarte grave: ea ar fi trecută la statutul de Aberație iar Ky la cel de Anomalie, cel mai grav dintre toate.  

Daca la început Cassia era de părere că Societatea „îi ajută să fie fericiți”, acum vede adevărul și se simte dezgustată de ea însăși că a putut crede asta. A asistat la atât de multe nedreptăți încât nu mai ia de bune acțiunile oficialităților și învață că nu trebuie „să te pierzi în vraja nopții ușor” și că e bine să-ți pui întrebări și să lupți pentru viitorul tău.

Continuarea devine din ce în ce mai palpitantă, dar și mai intrigantă. Noi întrebări își caută răspunsurile și pur și simplu nu mai poți lăsa cartea din mână până ce nu parcurgi cu privirea și ultima pagină a cărții. Cartea este profundă, scrisa într-un mod sensibil și reușește să te țină cu sufletul la gură în orice moment, ceea ce o face să primească o bilă albă. 

Cassia nu mi-a plăcut deloc la început, era asemenea unui roboțel care face tot ce i se spune, fără să conteste porunca sau să-și pună întrebări cu privire la ea. Apoi, cand Societatea ei perfectă s-a dovedit a fi asemeni unui mar, pe cât de frumos, lucios, atrăgător în exterior, pe atât de putred și otravitor în interior, Cassia se schimbă. Realizează unele lucruri care până atunci îi erau invizibile și începe să scoată la suprafață caracterul ei de luptătoare.

Ky mi-a plăcut cel mai mult, dintre toate personajele. A suferit prea mult, fără să aibă nicio vină și totuși a rămas neschimbat de greutățile vieții. Puternic, inteligent, luptător din fire, chiar dacă nu arată prea des asta în fața oamenilor, fiind conștient că asta nu i-ar produce decât mai multă suferință. Faptul că nu va putea avea niciodata o pereche și că e văzut ca un paria îl macină. Dar cel mai mult îl macină faptul că nu o va putea avea Pereche pe Cassia. Soarta nu putea fi mai dură cu cei doi.  Și colac peste pupăză, Societatea se trezește că e timpul să le demonstreze cât de mult se înșeală ei…

Nu știu ce să zic de cartea asta. Mi-a plăcut, și nu mi-a plăcut. Sunt confuză, m-a revoltat și m-a răvășit în unele părți. Mi-a plăcut totuși stilul curat al autoarei și povestea, care e bine construită.

Recomand  să citiți cartea asta dacă aveți mai mult timp la dispoziție, ideal ar fi o zi întreagă, pentru că nu o puteți lăsa din mână, curioși mereu să vedeți ce se va mai întâmpla. Mie așa mi s-a întâmplat. :D

Click pe copertă și lectură plăcută!:)