Recenzie ''Naluca si naucul''-Stacey Kade

Rezumat: 

 Povestea Alonei incepe cutremurator atunci cand ea, tocmai regina liceului, este calcata de un autobuz. Nenorocul face ca ea sa nu aiba o moarte tocmai demna, din punctul ei de vedere, autobuzul fiind plin de tocilari. Problema este urmatoarea : Alona ar trebui sa treaca in cealalta lume dar se pare ce ceva nu "a functionat". Neputand fi vazuta de nimeni, ea continua sa fie in preajma fostilor ei prieteni, care se pare ca nu erau atat de prieteni. Defapt, era ingrata scolii.

Astfel il intalneste pe Will, un baiat destul de ciudat avand in vedere ca el este surprins mereu vorbind cu nimeni... fantome, in esenta.

E clar, este facut ca ei doi sa se intalneasca. Dar oare se vor intelege?

Parerea mea: Cred ca a fost cea mai amuzanta carte de YA pe care am citit-o pana acum. Alona in neputinta ei este asa de simpatica, la fel si Will. Ideea este ca Alona invata ca prietenii sunt mai mult decat trecatori, chiar inselatori. La un moment dat, sentimentele Alonei sunt destul de confuze si tind sa cred ca ea ajunge chiar sa se indragosteasca de Will.

Ce mi-a placut: 

 Prefer sa includ aici mai multe pareri despre carte caci a fost o lectura asa de usoara si placuta, incat mi-a intrat la suflet. In primul rand, mi-a placut titlul! Inca de la inceput am gandit : Uau, cat de originala este ideea cu titlul. Eu ma asteptam sa il traduca ceva de genul "Fantoma si Goticul"[/:)]. In al doilea rand, replicile ironice al lui Will te fac sa il placi si mai mult si mi s-a parut chiar un personaj mai puternic decat Alona, avand probleme si la scoala, si cu familia..

Umorul, oameni buni! Am ras cu lacrimi!

Mi-a placut faptul ca Stacey Kade a scris cartea din perspectiva amandurora, oferindu-ne o imagine asupra gandurilor si trairilor atat ale Alonei, cat si ale lui Will.

Coperta: Ma bucur tare mult ca Leda a ales sa pastreze copertile seriei. Sunt foarte colorate, optimiste si arata foarte bine in bibilioteca!

Citat:

˶Cu un oftat, m-am sprijinit de peretele casei...și am căzut direct prin el.

Material lemnos, rigips și – să fi fost un pian? – au trecut pe dinaintea ochilor mei într-o îmbulzeală temeinică. Am aterizat pe podea – pe mocheta aia îngrozitoare cafeniu cu bej – cu un bufnet pe care l-am simțit, dar nu l-am putut auzi. Năucită, am rămas așa o secundă, privind în sus la pianul negru și la picioarele care îmi rămăseseră înțepenite în mijlocul lui.

Era clar, chestia asta cu trecutul prin pereți și altele era mult mai complicată decât crezusem la început. Cun de reușisem să cad prin casa asta nașpa din întâmplare, dar nu putusem să ies din mașină, oricât de mult mă concentrasem? N-avea nicio noimă.˵

 

Cartea a aparut la editura Leda in 2012. Pentru a o comanda, click AICI.

 

Recenzenta: Oana Ungureanu