marți, 17 aprilie 2012

Versuri poleite cu aur

Nu te jeli că trandafirul are
Colţi lungi şi că-n adînc e lacul smead,
Că norii stau ca umbrele în soare
Şi-omizile pe frunze dulci mai cad.
Greşeala mea – căci toţi greşim- e-aceea
Ca-aprob excese-n irisul opac
Şi mă corup şi eu pierzînd aleea,
Că iert mai mult decît greşeşti şi tac.
Cunosc tot jocul tău pe din-afară;
Şi procuror şi victimă,-amîndoi
Vom acuza şi vom pleda la bară,
Căci între-amor şi ură e război.
Complice sunt al celui care fură
Stîngaci şi-mi dăruie peste măsură.

William Shakespeare, Sonetul 35
 

3 comentarii:

  1. Rose (rose-books.blogspot.com)miercuri, 18 aprilie 2012, 09:12:00 EEST

     Superb! :X

    RăspundețiȘtergere
  2.  Ma bucur ca va place!:D Shakespeare e cel mai tare(pentru mine) in materie de versuri:D

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea! ;)